facebook pictureFacebook en pic English contact logo Contact home logo Acasa

Cauta un animal...

  <<<< Inapoi
Chefal
(Mugil cephalus)


Origine Chefal
Chefalul - denumire generica pentru o specie cu mai multe subspecii- este un peste marin raspandit pe tot globul, in jurul tarmurilor din zona temperat- continentala si temperat- oceanic. Aici formeaza adevarate colonii in perpetua cautare a hranei. Din familia Mugilidae care traieste in Marea Neagra fac parte: Labanul (Mugil cephalus), singhilul (Mugil auratus), ostreinosul (Mugilsaliens) si platarinul (Mugil ramada). Unii autori adauga acestor subspecii chefalul ( Cephalus Cephalus). De cativa ani a aparut "chefalul rosu" venit din nordul Marii Negre- Ucraina- peste cu talie foarte mare care ajunge la 12- 14 kilograme si care are carnea roz pal. Nu am gasit nimic scris despre acest peste dar am aflat de la unii si de la altii ca ar fi un hibrid intre laban si crapul de Amur. Probabil forma corpului aducand cu crapul de Amur i-a facut pe acestia sa presupuna inrudirea.
[1]

Hrana Chefal

Chefalii se hranesc cu alge diatomee, alge, crustacee, scoici, plancton si "rame de mare". Daca stau in zonele unde pescadoarele spala resturile procesarii mananca si mici pestisori.

Caracteristici Chefal

Excluzand "chefalul rosu" care ajunge la greutatile de mai sus si la lungimi de peste 1 metru, cel mai mare chefal este labanul care poate ajunge in mod exceptional la lungimea de 60-70 centimetri si greutatea de 3-4 kilograme. Singhilul, al doilea chefal ca marime- si cel mai prezent la undite- poate ajunge la lungimea de 40- 50 centrimetri si greutatea de 0, 7- 1,2 kilograme.

Greutatea medie a chefalilor este in jur de 400 grame. Din pacate media este in scadere in ultimii ani. Principala cauza este poluarea cu toate ca se adapteaza chiar si in medii puternic afectate cum ar fi porturile si gurile de scurgere a canalizarilor. Iarna chefalii se adapostesc in golfurile litorale cu temperatura mai ridicata decat largul marii. Prin luna iunie ies in marea libera. Unii raman in porturi datorita usurintei procurarii hranei. Din iunie pana in septembrie chefalii depun icre in doua sau chiar trei randuri fiind cu cele 500.000- 1.000.000 de icre unul dintre cei mai prolifici pesti de apa sarata. Boistea are loc in largul marii dar si in ghioluri. Din pacate, progeniturile acestora din urma raman la randul lor in ghioluri si nu ating taliile normale pentru specie. Datorita iernarii prin golfuri, unde se afla porturi, chefalii au un usor gust de produse petroliere gust care se diminueaza abia pe la sfarsitul lui septembrie.

Pescuitul la pluta

Acest mod de a pescui se poate face numai in locurile ferite, de pe cheiurile porturilor sau de pe diguri. Lanseta sau batul lung de peste 5- 6 metri ajuta la cautarea pestelui mai departe de cheiul zgomotos. Fir de 0, 12- 0, 25, carlige nr. 10- 6 si o pluta lunga echilibrata de cateva alice sau de o banda de plumb este toata dotarea. Bineinteles ca un minciog cu coada lunga este necesar pentru a scoate pestele din apa aflata la 3-4 metri de locul in care stam. Legarea carligelor are o particularitate rezultata din experienta. Cele doua carlige se leaga pe chiostece lungi de maxim 5 centimetri cu plumbul intre ele. Ca momeala se pot folosi ramele de mare, mai rar carnea de scoici mici si miezul de paine alba. Daca la rame si scoici totul este simplu, cand este vorba de paine lucrurile se complica. In functie de marimea carligelor se ia o bucatica de miez, se compacteaza cu degetele pana la curbura carligului lasand celalalt capat al painii "floare". Tinand seama ca acest peste se joaca de multe ori cu momeala - rar o ia ferm - inteparea la pescuitul cu paine este destul de dificila. O serie de rateuri este inerenta. Ma amuza sa vad pe chei pescari care inteapa cu "sulitele" cerul fara sa scoata si pesti. Am avut rabdarea sa numar la cate intepari false se prindea un chefal: "scorul" a fost de 28/1!

Pescuitul lansat

Daca la pluta se pescuieste din scurt, la cel lansat ducem momeala la distante foarte mari. Aruncarile de peste 100 de metri sunt ceva obisnuit. Momeala obisnuita este "rama de mare" care din pacate se obtine cu multa truda. Viermele cunoscut ca "rama de mare" a fost ultima dintre victimele poluarii masive. Traind la adancimi mici in soluri malos- nisipoase, unde oxigenarea este redusa, a fost grav afectat de poluantii care au redus sau anulat complet acea minima oxigenare. Pastrarea ramelor se face cu muschi sau alge marine sau se dau prin "pesmet"- "pesmetul" fiind nisip uscat- dupa care se pastreaza in cutii la frigider. Un sfat pentru cei care au bucuria de a descoperi un loc bogat in rame. Nu culegeti decat cantitatea necesara pentru 2-3 partide deoarece indiferent de forma de pastrare ramele mor destul de repede. In Italia, Franta si Grecia ramele se gasesc in magazinele pescaresti alaturi de "pasticia" care este paine framantata.

Ponturi:

  • Datorita valurilor si vegetatiei purtate de acestea, este bine sa sprijinim lanseta pe un suport astfel incat unghiul sa fie mai mare de 60 de grade.Daca marea este calma si curata, putem cobora sub acest unghi.
  • Muscatura chefalului este brutala din cauza ca el cauta sa smulga rama de pe carlig si repetata. Intepatura trebuie sa fie prompta. O intepare intarziata inseamna rateu 100 %. Asemenea pastravului, chefalul musca scurt si numai atentia sporita si mana pregatita pentru intepare prompta aduce rezultate.
  • Daca la alti pesti reglajul mulinetei face parte din joc, la aici asta nu tine. Aici se practica "jocul" care pe care. [2]

  • Reproducere Chefal

    Se reproduce in august-septembrie in lacurile Razelm, Sinoe sau in mare pe funduri de nisip, dupa care adultii, o data cu racirea apei, se retrag spre adancul marii.

    Poze Chefal


    in curand..

    Stiati ca Chefalul..



  • Pescuitul la chefal este un pescuit nobil ?

  • Bibliografie

  • http://www.divingthegoldcoast.com.au/images/a1933_lg.jpg[1]
  • http://www.revistalupeste.ro/diverse/stiluri-de-pescuit/totul-despre-pescuitul-chefalului_A80.html[2]
  • [3]
  • [4]











  • semn!