Cucul

Origine Cuc

Odata cu incalzirea vremii, auzim din nou binecunoscutul cantec, rasunand dintre ramurile unui copac: cu-cu! cu-cu! Pasarea care ne „vorbeste” asa este binecunoscutul cuc; cine oare n-a auzit de el ?

Face parte din familia cuculidelor, ordinul cuculiformelor, iar cucul (Cuculus canorus) intalnit in tara noastra (si, in general, pe continentul european) este denumit stiintific cuculus canorus.
Cucul este o pasare foarte raspandita in Europa, unde isi face aparitia primavara (prin luna aprilie, uneori si mai devreme), venind din Africa, unde petrece lunile de iarna. El ramane pe continentul nostru pana prin august sau chiar septembrie, cand isi ia din nou zborul catre sud, spre tarile calde.

Cucul este, deci, o pasare migratoare (calatoare). Si la dus si la intors, masculul ajunge primul, zburand mai repede, apoi soseste si femela. Daca in Europa traieste cucul gri, exista si alte rase de cuci, raspandite in lumea intreaga.

De exemplu, cucul american are ciocul mai scurt decat ruda sa europeana. Tot in America de Nord, in zonele desertice din California, traieste cucul terestru, care nu zboara aproape deloc.

Cucul guira este o rasa cu un mot de pene pe cap si traieste in America de Sud. Cucul cu ciocul galben are pieptul alb si traieste in America de Nord, iar iarna migreaza in America de Sud. In Australia si Noua Guinee traieste cucul-fazan, colorat in cafeniu si verzui.

Hrana Cuc

Hrana cucilor consta, deci, in insecte, paianjeni, tot felul de viermisori, miriapode si mai ales omizi mari (asa-numitele omizi paroase, care nu sunt agreate de alte pasari).

Din acest motiv, cucul este o pasare folositoare, care merita protejata, caci are un rol sanitar, curatand copacii de aceste omizi.

Nu este specializat pentru un anumit tip de hrana, consumand acele insecte care sunt mai numeroase si de aceea, mai usor de prins.

Caracteristici

Femela, de obicei, prezinta acelasi colorit, dar cu o nuanta ruginie si cu dungi sterse pe gusa (faza gri). Exista un numar mic de femele care au deasupra un colorit maro-ruginiu intens (faza ruginie).

Deasupra sunt de un maro destul de inchis, unii mai gri, altii mai ruginii, fara insa a putea fi grupati in doua categorii distincte (ca in cazul femelelor); nu ajung atat de rosii-ruginii si au intotdeauna cap/gat mai gri. Un semn distinctiv pentru ei este pata alba de pe ceafa.

Dimensiunile sale, zborul sau jos, discret si lin, alaturi de coada sa lunga adesea dau impresia ca ar fi un uliu pasarar (femelele din faza ruginie: vanturel rosu). Insa bataile rapide de aripi sunt destul de slabe, isi tine aripile ascutite, de obicei sub linia orizontala, fara a plana la anumite intervale, iar capul mic cu un cioc fragil este tinut vizibil in sus. Adesea este urmarit de pasarele, cu multa galagie.

Reproducere Cuc

Cea mai mare ciudatenie a acestei pasari consta in felul in care isi creste puii. Sau, mai corect spus, in modul in care nu si-i creste… Este, din acest punct de vedere, un parazit, un profitor, caci isi plaseaza ouale in cuiburile altor zburatoare.

Cucul nu isi construieste nici un cuib. Atunci cand vine vremea sa faca oua (in jur de 10 – 13), femela cauta cuiburile altor zburatoare (de obicei, de talie mica). Pasarelele fiind plecate, cucul-femela vine la cuibul strain si isi lasa aici cate un ou, care seamana – in mod ciudat – cu cele ale gazdei. Pentru ca aceasta sa nu isi dea seama de siretlic, cucul fura unul dintre ouale din cuib, pe care apoi il sparge si il mananca.

Cand este vorba despre cuiburi mai greu accesibile, unde nu poate intra decat printr-un mic orificiu, cucul-femela face oul pe pamant, dupa care il ia in cioc si il introduce cu grija in cuibul strain. La intoarcere, proprietarii cuibului nu-si dau seama de ceea ce s-a petrecut si clocesc oul de cuc impreuna cu celelalte, ca si cum le-ar apartine (au fost gasite oua de cuc in cuiburile a circa 100 de specii diferite de pasari!).

De obicei, puiul de cuc iese din ou inaintea celorlalti pui si se dezvolta mai repede. Nu dupa multa vreme, desi este inca orb si golas, incepe sa arunce din cuib, unul cate unul, ouale sau puisorii pasarii-gazda. In final, micul cuc ramane singur, bucurandu-se de toata atentia parintilor adoptivi si primind de la acestia intreaga hrana. Consuma in cea mai mare parte insecte.

Daca nimereste in cuibul unei pasari care il hraneste doar cu seminte, cum ar fi ciocarlia, puiul de cuc nu va supravietui acestui regim vegetarian.