Cartita

• Areal: Europa si Asia
• Habitat: in galerii in pamant
• Hrana: omnivor
• Marime: 12-15cm
• Greutate: 250-550g
• Viteza: 6km/h (4mph)
• Culori: Maro, negru, gri, alb
• Reproducere: 4 pui
• Pradatori: pisica salbatica, bufnita, vulpea
• Traieste: solitar
• Media de varsta: 10 – 12 ani
• Particularitati: Gheare lungi, puternice si curbate, vedere slaba

Cartita (Talpa europaea) este raspandita aproape in toata Europa ajungand in Asia centrala si septentrionala; in apli urca pana la 2000 de m. La noi se gaseste pe arii largi intre ses si munte.

Traieste numai in subteran, intr-o galerie complicata , ce se recunoaste in afara prin musuroaiele de pamant.

Au fost descoperite adevarate labirinturi formate din sistemul de tuneluri ale unei singure cartite, un record in materie consemnand lungimea de 360 de metri pentru o astfel de galerie!

De asemenea, desi in aparenta par a se surpa usor, tunelurile sapate de cartita sunt destul de trainice, putand rezista chiar si perioade de peste 5 ani, ceea ce inseamna mai mult decat traieste in medie o cartita.

Astfel, domeniul respectiv este mostenit de un urmas sau chiar de un vecin…

Hrana Cartita

Principalul scop al acestei neincetate activitati de sapat este gasirea hranei, adica mici insecte, oua si larve ale acestora, rame, viermisori care traiesc in pamant, chiar paianjeni, dar si radacini sau tulpini subterane ale unor plante.

Aceasta „lista a meniului” determina doua aprecieri complet diferite la adresa cartitei. Cei mai multi dintre agricultori (chiar si proprietarii unor mici gradini din jurul casei) considera cartita un animal foarte daunator, care distruge bulbii si radacinile plantelor pe care le intalneste in calea tunelurilor sale.

Altii, in special ecologistii, spun despre cartita ca este foarte utila, in primul rand pentru ca mananca tot felul de insecte daunatoare (incepand cu ouale si larvele acestora), dar si pentru ca galeriile sapate de ea contribuie la aerarea solului si la amestecarea straturilor de pamant nutritiv pentru plante (ati vazut, desigur, foarte multi oameni care transforma musuroaiele de cartita in pamant de flori pentru plantele lor de apartament).

Aspect Cartita

Cartita este animalul cunoscut de toti gradinarii deoarece este animalul care le deterioreaza gazonul, plantele sau legumele din gradina. Cartita are o lungime a corpului de 125-150-165 mm, o codita de aproximativ 30 mm, laba posterioara de 20 mm si un cap mic de 30-38 mm.

Cartita are corpul scurt , gros, cilindric. Ochii ii sunt negrii albiciosi, se confunda cu culoarea blanii , mici cat un graunte de mac , incat irisul si pupila nu se pot distinge. Urechile le are fara pavilioane , acoperite de o scurta indoitura a pielii, ascunsa sub parul dens.

Cartita are picioarele anterioare scurte dar late, intr-u cat pieptul atinge pamantul, si de getele unite aproape in intregime de o membrana palmata, cu unghii late si groase. Picioarele posterioare sunt separate, cu unghii subtiri si ascutite.

Parul il are in general cafeniu intunecat, cu reflexe albastriu sau alb. Tinerii au parul cenusiu. Se intalnesc exemplare adulte cenusii, pe abdomen cu dungi longitudinale sure-galbui pe fond cenusiu. Unele exemplare negre , cu pete albe.

Cartita este cam de marimea unui sobolan, avand capul acoperit cu o blana inchisa la culoare (in majoritatea cazurilor fiind neagra). Munceste neincetat pentru a construi o retea de tuneluri, putand sapa chiar pana la 4 metri si jumatate pe ora, media zilnica depasind deseori 30 de metri de galerie!

Iar aceste sapaturi nu se fac la intamplare, putand fi observate adevarate planuri dupa care sunt construite doua tipuri de tuneluri: unele verticale, ce merg spre adancime, catre ascunzatori aflate departe de suprafata, iar altele orizontale, la un nivel superior, pentru depozitarea proviziilor.

Comportament Cartita

Este singurul animal lipsit aproape complet de vedere. De altfel, vazul nu ar ajuta-o cu nimic pe micuta cartita, atat timp cat traieste numai in tunelurile subterane, pe care le sapa cu constiinciozitate in solul moale de sub pajisti si paduri, evitand terenurile stancoase, pe care nu le-ar putea strabate.

Nici mirosul nu este un simt pe care cartita sa se poata baza in intunecatele galerii din care nu iese aproape niciodata.

De aceea, orice evadare din bezna este foarte periculoasa pentru cartita, orice iesire la lumina fiind foarte asteptata de dusmanii sai naturali…

Reproducere Cartita

Chiar daca nu sunt animale solitare, cartitele traiesc in singuratate cea mai mare parte a anului, abia iarna tarziu masculii incepand sa caute femelele prin tunelurile intunecoase.

Dupa 4 – 6 saptamani apar si puii, care sunt – in primele zile de viata – complet lipsiti de par, dar altfel arata exact ca niste maturi in miniatura. Un cuplu de cartite poate avea, intr-un an, unul sau doi pui – in cele mai multe cazuri, rareori nascandu-se trei, patru sau maximum cinci mici cartite.

Desi nu este considerata o specie pe cale de disparitie, in foarte multe zone ale lumii cartitele sunt supuse unei adevarate persecutii de catre fermierii, gradinarii si agricultorii revoltati de pagubele pe care micutele „sapatoare” le aduc culturilor.

Denumirea stiintifica a acestui animal este talpa europaea, zoologii numind-o si sobol. Este raspandita pretutindeni in lume, cu exceptia zonelor arctice, a Australiei si a Noii Zeelande. Cartita are o ruda apropiata care iubeste zonele umede si se hraneste in iazuri si paraie.

Este vorba despre cartita cu nas stelat (condylura cristata) al carei nas are un inel din 22 de tentacule roz, cu care detecteaza sub apa larvele si alte mici animale.

Poze Cartita

Stiati ca ..

• Daca este posibil, cartiata ocoleste terenurile foarte umede, desi este un inotator bun si stie sa se catere.
• Daca mananca exclusiv rame, cartita nu are nevoie sa bea apa, deoarece corpul acestora contine 80% apa.
• Pe pielea cartitei exista mai multe terminatii nervoase, decat pe pielea oricarui alt mamifer. Modul de functionare al acestor terminatii nu este cunoscut. In anul 1702, regele William din Orania a murit aruncat de pe cal, dupa ce acesta s-a impiedicat intr-un musuroi. Inamicii lui, iacobinii, au sarbatorit evenimentul ciocnind deasupra unui musuroi.
• Cartitele emit niste sunete deosebite, un piuit si un chitait, iar cateodata si un oftat strident.