Obiceiurile de cuibarit si imperechere ale pasarilor sunt foarte diferite. Unele pasari pot sa formeze pereche pe o scurta perioada, in timp ce altele o pot face pe tot timpul sezonului sau pe viata. Pentru multi masculi tineri, lucrul principal este sa isi dobandeasca un teritoriu propriu pentru a-si gasi pereche.
Pasarile isi folosesc si penajul si cantecul pentru atragerea unui partener. exista o serie de factori care determina inceputul perioadei de imperechere.
In zonele temperate, cand ziua incepe sa devina mai lunga, primavara, cresterea perioadei de iluminare este detectata printr-o glanda, numita pineala, din creierul pasarii, care declanseaza un complex de schimbari hormonale in corp. Majoritatea pasarilor formeaza o pereche cu un partener in perioada de inmultire, care de obicei este precedata de un ritual efectuat de mascul.
Cantecul pasarilor
Multi masculi isi anunta prezenta printr-un cantec, care atrage partenerele si, totodata, lanseaza pretentiile lui asupra teritoriului. Dupa ce s-a efectuat acuplarea, masculul poate inceta cantatul, dar in unele cazuri el incepe un duet cu femela, fiecare pasare cantand pe rand. Cantatul, mai mult ca sigur, ajuta la mentinerea contactului unei pasari cu cealalta.
La unele specii de pasari cum ar fi prepelitele de padure din America de Sud si Centrala, perechile isi coordoneaza cantecele atat de bine incat masculul poate canta numai primele note, dupa care femela continua si cantecul se aude de parca ar fi interpretat o singura pasare. Altele pot canta la unison. La sfranciocul african se poate vedea de cat timp sunt impreuna, judecand dupa nivelul de armonie din cantecele particulare.
Studiile au aratat ca masculii tineri incep sa cante destul de incet si o fac din ce in ce mai tare pe masura ce devin maturi. In final, cantecul lor dupa ce s-a fixat, ramane acelasi toata viata. Este foarte posibil sa poata fi deosebite speciile diferite dupa modelul cantecului lor. oricum, exista uneori variatii semnificative intre cantecele indivizilor din aceeasi specie care traiesc in locuri diferite. Au fost identificate si dialecte locale in numeroase regiuni ale arealului speciei, cum este cazul papagalilor jaco, din diferite zone ale Africii.
In plus, ceea ce priveste unele pasari cantatoare, studii recente au aratat ca, de-a lungul a mai multe generatii, modelul cantecului se poate schimba semnificativ. Pasarile reusesc sa produca sunete, chiar si speciile care pot imita vorbirea umana, fara a avea laringe si coarde vocale. Cantecul lor este creat intr-un organ vocal numit sirinx, care este localizat in gatul pasarii, la capatul traheii. Structura sirinxului este foarte variabila, fiind cel mai dezvoltat la pasarile cantatoare, care au noua muschi separati pentru a controla puterea vocala.
La fel ca in cazul laringelui uman, miscarea aerului prin sirinx este cea care permite membranelor de aici sa vibreze creand sunetul. un organ numit sacul cu aer intraclavicular are un rol important in producerea sunetului, iar pasarile nu pot canta fara el. Distantele pana la care s epot auzi sunetele unei pasari sunt remarcabile, peste 5 km in cazul unor specii cum ar fi pasarea araponga si buhaiul de balta, care au un cantec adanc si foarte penetrant.
Imperecherea
Multe pasari se bazeaza in atragerea partenerei pe abilitatea lor de a se prezenta. Unele specii se aduna in grupuri, in anumite locuri numite lek unde femelele asista la parada masculilor si aleg un partener. Unele specii, de la cocosii de stanca pana la pasarile paradisului, isi stabilesc lekuri. La alte specii, cum ar fi pasarea-gradinar de satin, masculii construiesc pavilioane elaborate din iarba, ramuri, mladite si vegetatie asemanatoare, pe care le decoreaza cu obiecte de anumite culori, variind de la flori pana la bucati de sticla.
Masculii acestor pasari sunt deseori poligami, insemnand ca se imperecheaza cu mai multe femele. Pasarile-tesatoare, cum ar fi episcopii rosii, prezinta acelasi comportament. Penajul masculilor naparleste si se transforma intr-unul de culoare aprinsa la inceputul perioadei de imperechere. Construiesc cuiburi care sunt inspectate de femele. Femelele sunt deseori atrase de masculii mai maturi, a caror abilitate de cladire este mai sofisticata.
Legaturile dintre perechi
Multe dintre pasari formeaza legaturi scurte de acuplare intre mascul si femela, desi legaturile dintre perechi pot fi destul de puternice in perioada de cuibarit. De obicei, numai speciile longevive, cum ar fi papagalii mari si pasarile arakanga, sunt cele care formeaza legaturi stranse pe vita. Legaturile stranse dintre perechii formate din pasari longevive au anumite avantaje.
Puii unor astfel de parinti se dezvolta incet si deseori este foarte probabil sa stea in cuib chiar si timp de cinci ani. Ramanand timp indelungat in grupuri de familie, adultii pot supraveghea sansele de supravietuire a puilor.
Citeste si articolul despre zborul pasarilor
Bibliografie:
