Unele dintre cele mai populare reptile de apartament este piton birmanez care ajunge la nişte dimensiuni foarte mari.
Esti pregatit/a pentru a creste reptile mari ?
Popularitatea reptilelor şi batracienilor ca animale de casă a crescut foarte mult, şi animale înainte destul de rare sunt disponibile acum, chiar într-o varietate mare de culori.
Din anumite puncte de vedere, acest lucru este benefic pentru animalele respective. îngrijirea perfecţionată înseamnă animale de casă mai sănătoase, iar înmulţirea în captivitate elimină deseori necesitatea de prindere a animalelor din sălbăticie. însă există o problemă: deţinătorii de animale nu se gândesc, bunăoară, la responsabilitatea pe care o implică îngrijirea unei reptile sau a unui amfîbian.
Acest lucru se poate datora faptului că multe „reptile” sunt, în general, inactive şi, în consecinţă, se crede că ele au nevoie de mai puţină îngrijire. Un alt factor este faptul că acest hobby este ceva nou pentru publicul obişnuit şi există mai puţine surse de avertizare pentru novici. Oricare ar fi motivul, lipsa de prevedere a dus la apariţia unei populaţii uriaşe cu animale de casă nedorite, având consecinţe dezas-truoase pentru animalele implicate, dar şi pentru siguranţa şi sănătatea oamenilor.
Munca şi cheltuielile pentru asigurarea unor condiţii optime sunt mult mai mari decât îşi pot imagina cei neiniţiaţi. Trebuie luate în considerare lumina, încălzirea, dieta, variaţiile de temperatură (de exemplu, cea dintre sezoanele rece/cald sau umed/uscat) şi îngrăditurile.
De asemenea, o îngrijire veterinară corespunzătoare este deseori şi dificil de găsit, şi scumpă. Din nefericire, acest tablou este complicat şi de sfaturile inutile date de magazinele de animale de casă şi de cei care încearcă să vândă. în lunga mea carieră ca herpetolog la grădinile zoologice din Bronx şi Staten Island, am răspuns la nenumărate telefoane de la deţinători cm animale de casă, păcăliţi de vânzători fără scrupule. (în afacerile cu animale de casă există, bineînţeles, şi indivizi responsabili).
Reptilele cunoscute cresc la dimensiuni mari
Mărimea este un aspect foarte important. Unele dintre cele mai populare reptile de casă – dar care sunt şi cel mai ieftin şi mai uşor de obţinut – cresc la dimensiuni foarte mari. Iguanele verzi, pitonii birmanezi şi, mai recent, broaştele ţestoase cu pinteni au invadat piaţa. Exemplarele tinere pot fi aduse la mărimea maximă într-o perioadă de timp surprinzător de scurtă, caracteristică ce-i atrage pe crescători, dar poate fi în detrimentul sănătăţii animalului.
Iguanele tinere, crescute în ferme din America Centrală, sunt deseori oferite gratuit, odată cu achiziţionarea unui acvariu. Iguanele verzi-masculi, care cresc până la doi metri lungime, devin imprevizibile şi chiar periculoase, în sezonul de împerechere.
Proprietarii capătă un sentiment de falsă securitate datorită dispoziţiei placide a animalelor tinere şi încep să le trateze fără să dea prea multă atenţie fălcilor lor puternice. Ceea ce nu înţeleg ei este faptul că dezvoltarea hormonală poate schimba efectiv peste noapte temperamentul unei iguane-mascul. O cunoştinţă de-a mea – un crescător de animale specialist – a fost muşcat de gât. Rana a avut nevoie de 18 copci. Vă puteţi da seama foarte uşor de pericolul în care se poate afla un crescător nepregătit.
Reptilele mari sunt lăsate libere prin casă
Cum ţinerea în cuşcă a unor astfel de animale mari nu este practică, deseori proprietarii îşi lasă reptilele libere prin casă. Inevitabil, animalul va doborî o veioză, un reşou sau alte aparate. Multe incendii au izbucnit în acest mod, şi sunt probabile şi alte distrugeri, mai mici, exemplul iguanelor care practică „salturile în gol”. (Odată am prins o iguană pe pervazul unei ferestre de la etajul 15).
Trebuie luate în considerare şi interacţiunile cu alte animale de casă. Câinele unchiului meu aproape că şi-a pierdut un ochi din cauza cozii ca un bici a unei iguane furioase, iar pudelul unui prieten era gata să fie mâncat de un piton birmanez.
Un alt risc trecut cu vederea este posibila transmitere a bacteriei Salmonella şi a altor microorganisme dăunătoare. Este foarte uşor să iei Salmonella de pe suprafeţele pe care a mers animalul. Acest lucru este posibil qhiar şi dacă te speli pe mâini după contactul cu animalul. Asta s-a observat recent, când mai mulţi vizitatori ai unei grădinii zoologice mari au luat Salmonella, după ce s-au sprijinit de o bară de protecţie a cuştii unui dragon Komodo.
Se pare că un îngrijitor care lucrase cu animalele atinsese acea bară. Trebuie ţinut cont şi de faptul că iguanele-femele (ca şi femelele altor specii) pot reţine ouăle, dacă nu li se oferă locuri de depunere corespunzătoare sau alţi stimuli normali. Intervenţia veterinară este scumpă, şi chiar şi dacă este oferită, unele animale mor.
O etalare nepotrivită a „bărbăţiei” îi împinge pe mulţi spre alegerea unui constrictor mare, şi nici unul nu ajunge la o dimensiune atât de impresionantă şi într-un timp atât de scurt ca un piton birmarfez. Comportamentul în general paşnic al unui piton birmanez poate ascunde înclinaţii periculoase, chiar şi mai mult decât în cazul iguanei verzi. Intr-unul din cazurile în care am fost implicat, un bărbat solid şi puternic, de 19 ani, îşi pierduse conştienţa în câteva secunde, când pitonul lui de 3 metri lungime (aceşti şerpi pot ajunge până la 6 metri) exercitase o presiune asupra arterelor carotide de la gâtul său.
Apoi a fost foarte simplu pentru şarpe să continue să strângă până când, din păcate, omul nu a mai putut să respire şi a murit. Tânărul umblase cu un pui cu câteva minute înaintea incidentului şi probabil şarpele a reacţionat ca răspuns la mirosul păsării, deşi nu avea nici o speranţă să-şi înghită victima.
Aş putea continua cu multe astfel de poveşti îngrozitoare, pentru că aceste animale nu trebuie tratate superficial. Pitonii lăsaţi în libertate sau evadaţi au declanşat incendii şi inundaţii şi au mâncat o mulţime de animale de casă cu blană. în câteva ocazii, am asistat Departamentul de Poliţie al oraşului New York pentru capturarea unor pitoni „de casă” evadaţi, care se plimbaseră ani de zile prin blocuri. în ciuda mărimii lor, pitonii sunt foarte greu de găsit.
Un incident tragic a fost cel în care un astfel de evadat a ucis un copil mic. Combinând comportamentul tipic al şerpilor cu forţa brută, şerpii constrictori mari sunt greu de ţinut într-o îngrăditură.
In ciuda mărimii impresionante şi a frumuseţii acestor animale, cei care nu sunt cu adevărat interesaţi se plictisesc rapid de stilul de viaţă sedentar al reptilelor. Grădinile zoologice nu le acceptă, iar plasarea lor la particulari este dificilă, ducând, de obicei, la continuarea acestui ciclu nefericit.
Bibliografie: