Styracosaurus

Unul dintre cei mai impresionanti dinozauri este Styracosaurusul, care se remarca prin numarul coarnelor sale, dar si prin marimea si distributia lor.

Acest animal preistoric a trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Alberta (Canada), in anul 1913, de catre paleontologul canadian Lawrence Lambe.

Botul sau se termina cu un cioc ingust si bine conturat, care avea rol de prindere dar si de rupere a plantelor. Avea o structura robusta care impreuna cu cele doua coarne puternice putea sa descurajeze chiar si pe cei mai feroce carnivori.Pe varful botului prezenta un corn ascutit, lung de jumatate de metru, care doar dintr-o singura miscare reusea sa spintece abdomenul atacatorului si apoi cu alte lovituri reusea sa-i provoace si alte rani grave pe partile laterale ale corpului.

Pe crestetul capului avea alte doua coarne mult mai mari care se continuau pe lateral cu mai multi spini ososi lungi, de marimi descrescatoare, pozitionate pe marginea scutului. Capul sau ajungea astfel la o lungime de 2 m si o latime de 1,5 m.

De asemenea corpul sau masiv ajungea la lungimea de 5,5 m, inaltimea de 1,6 m si greutatea de 3 tone.

Avea corpul acoperit cu piele groasa, membrele erau uriase, musculoase, terminate cu degete copitate. Indiferent de cat de fiorosi erau dinozaurii pradatori, daca Styracosaurusul lua o pozitie frontala fata de acestia se putea apara intotdeauna cu succes. Multi dintre ei se speriau doar de atitudinea lui amenintatoare.

Daca un dinozaur indraznea sa il atace la gat era intotdeuna intampinat de o impungere de coarne, care il ranea atat de tare incat renunta la ideea de a mai lovi a doua oara. Daca se adauga si forta de impingere a acestui urias de 5,5 tone, am putea spune ca acest dinozaur putea sa-si caute linistit hrana preferata fara a-si face probleme din cauza unor pradatori.

Datorita masei mulsculare mari se deplasa pe toate cele patru membre si avea capacitatea de a alerga cu viteza foarte mare, atingand aproximativ 25-30 km/ h.

Si in perioada de imperechere coarnele erau folosite drept arme, in timpul rivalitatilor ce apareau intre masculi. Ei se loveau cu capul si cu coarnele pentru a-si castiga suprematia in turma, pentru a-si apara teritoriul si a impresiona femelele. Cand se confruntau intre ei, coarnele nu se ciocneau intre ele, ele alunecau unele pe langa altele, astfel evitandu-se deteriorarea lor. Numarul mare de fosile descoperite la un loc arata ca aceste animale preistorice migrau in grupuri mari.