Caracatita

Origine

Caracatita (la plural caracatite) este o molusca cefalopoda care face parte din ordinul Octopoda. Caracatitele au doi ochi si patru perechi de brate.

Fata de celelalte cefalopode bratele caracatitei sunt dispuse simetric bilateral.

Gura sa este situata in mijlocul tentaculelor. Corpul lor nu au structura osoasa ceea ce le permite sa treaca prin locuri stramte. Caracatitele sunt de departe cele mai inteligente animale nevertebrate.

Ele pot fi intalnite in diverse parti ale oceanului, inclusiv recifurile de corali, printre alge sau pe fundul oceanului.

Au numeroase strategii de a se apara impotriva pradatorilor: imprastierea cernelii in apa, camuflarea, inotul destul de rapid si capacitatea de a se ascunde.

Toate caracatitele sunt veninoase, dar numai o singura specie este periculoasa pentru om: caracatita cu inele albastre.

Exista in jur de 300 de specii de caracatita recunoscute, adica o treime din numarul total de cefalopode.

Hrana Caracatita

Caracatita se hraneste cu Caracatitai mici, scoici, melci, peste, broaste testoase, crustacee (de exemplu creveti) si alte caracatite.

Ele prind prada cu bratele si o omoara paralizand-o cu otrava apoi le consuma carnea. Caracatitele vaneaza de obicei noaptea.

Doar caracatita cu inele albastre are otrava atat de puternica sa ucida un om. Unele specii mai mari vaneaza pasari, rechini, si alte animale.

Aspect Caracatita

Caracatitele sunt bine-cunoscute dupa cele opt brate care au ventuze (majoritatea speciilor). Acestea sunt folosite la locomotie si hranire.

Spre deosebire de celelalte cefalopode, caracatitele au carnea moale in tot corpul si nu schelet. Nu au protectie exterioara, cum ar fi carapace, solzi, tepi, etc. La partea inferioara se poate observa un cioc asemanator cu al unui papagal, singura parte rigida a corpului.

Lipsa maselor rigide le permite sa se strecoare prin fante foarte inguste sau printre pietre, lucru foarte util cand fug de pradatori.

Traiesc atat in habitate de mare adancime, cat si in recife de corali si ape mai mici.

Caracatitele au trei inimi, doua care pompeaza sange prin fiecare din cele doua branhii si una care pompeaza sange in corp. Sangele caracatitei este bogat in cupru si acest lucru ajuta la transportul oxigenului.

Desi in mod normal cuprul este mai ineficient decat fierul, in conditii de temperatura scazuta oxigenarea pe baza de cupru (daca se poate spune asa) este mai eficienta.

Ca si molustele, caracatitele au branhii care sunt divizate si vascularizate la interior pe suprafata exterioara a corpului.

Aceste animale au un sistem nervos extrem de complex si doar o parte este localizat la nivelul creierului. Doua-treimi din neuroni se gasesc in bratele sale.

Tentaculele prezinta o serie de reflexe complexe care se misca independent faca nici o legatura cu creierul. Spre deosebire de vertebrate se crede ca miscarea locomotorie nu este comandata de creier.

Caracatitele comune au intre 15 si 75kg greutate cu lungimi de brat de peste 4m. Exista si exemplare record, exista inregistrari cu un specimen care cantareste 272kg si are tentaculul de 9m.

Comportament Caracatita

Caracatitele au o perioada scurta de viata. Unele traiesc mai putin de 6 luni, iar specii mai mari, cum ar fi Caracatita Gigant din Pacigic poate trai pana la 5 ani.

Reproducerea este fatala, masculii traind maxim cateva luni dupa imperechere, iar femelele la putin timp dupa ce ies puii din oua. Acestea (femelele) nu se hranesc timp de o luna, de la depunerea oualelor pana la iesirea puilor.

Secretiile endocrine de la cele doua glande este cauza decesului, dar chiar daca acestea ar fi indepartate chirurgical caracatita ar deceda pentru ca nu s-ar mai putea hrani si ar muri de foame.

Caracatitele sunt animale foarte inteligente, probabil cele mai inteligente nevertebrate. Biologii au realizat un labirint pentru observarea capacitatii si experimentele au demonstrat ca pot stoca informatii atat pe termen scurt cat si pe termen lung.

O dilema a ramas referitoare la puii de caracatita, desi isi petrec foarte putin timp cu parintii si nu pare sa invete foarte mult, acestia au o baza de cunostinte destul de bogata.

Caracatita este singura nevertebrata care a dovedit ca poate utiliza unelte. Cateva specii, cum ar fi Caracatita Mimic au un sistem de aparare in plus fata de restul caracatitelor: iau forma altor mamifere marine mai periculoase precum lei de mare, serpi de mare, angile. Au un excelent simt tactil.

Cea mai buna aparare a unei caracatite este sa se ascunda, sa nu fie vazuta sau detectata. Daca prima aparare a dat gres mai are cativa „asi in maneca”.

Ca metode alternative de aparare putem distinge sacii de cerneala, camuflajul sau autoamputarea. Ca si paienjenii sau soparlele si caracatitele isi pot lasa pradatorului un tentacul sau mai multe.

Cele mai multe caracatite elimina un nor mare negricios de cerneala care le ajuta sa scape de pradator. Aceasta cerneala are ca agent principal melanina, aceeasi substanta care da culoare parului sau pielii umane.

Camuflajul este ajutat de celule ale pielii care poate schimba culoarea aparenta sau opacitatea. Pigmentii pielii contin culori precum galben, portocaliu, rosu, maro, negru, etc. Unele caracatite au doi sau patru pigmenti, altele au celule reflectorizante.

Camuflajul poate fi folosit pentru comunicare cu alte caracatite sau avertizare.

Reproducere Caracatita

In timpul reproducerii masculii folosesc un tentacul numit hectocotylus pentru a insera lichidul seminal in cavitatea din mantaua femelei. Hectocotylus este de obicei al treilea brat drept.

Masculii mor la cateva luni dupa imperechere. La unele specii, daca ete nevoie, femela poate tine in interior lichidul seminal chiar si patru saptamani, pana cand ouale se dezvolta.

Dupa ce au fost fertilizate, femela depune aproximativ 200.000 oua. Dupa depunere ouale sunt pazite in permanenta de pradatori. Periodic lasa sa treaca cate un val de apa sa oxigeneze ouale.

Femela nu vaneaza aproape o luna si in cazuri extreme isi mananca din tentacule. Dupa aceasta perioada, cand puii incep sa iasa din oua ea pleaca si este vulnerabila atacurilor.