Barza

Origine

Barza alba sau cocostarcul, cu denumirea stiintifica Ciconia ciconia, este singura pasare de talie mare din ornitofauna tarii care s-a apropiat de om si isi construieste cuibul in vecinatatea noastra.

Inca de pe vremea romanilor era socotita pasare sfanta „avis pia et benigna” considerata la fel si astazi in multe zone. Multe credinte populare se leaga de aceasta pasare: aduce primavara, aduce noroc casei unde isi face cuibul si o fereste de foc si fulger, poate prevesti belsugul, norocul, starea sanatatii etc.
Nu poate fi confundata cu nici o alta pasare: are picioare lungi si un cioc rosu, penele corpului sunt albe, iar remigele negre. Diferentele dintre sexe sunt aproape inexistente: in general masculul este mai mare (in medie 3,8 kg) decat femela (3,3 kg).

Puii au la inceput ciocul si picioarele negre. Mai tarziu, picioarele devin rosii-maronii, iar de la varsta de noua saptamani si culoarea ciocului se pigmenteza treptat in rosu.

Pentru o perioada de timp, insa, se va mai pastra la varful ciocului culoarea neagra. Barza alba poate fi recunoscuta usor si in zbor: are gatul si picioarele intinse, spre deosebire de starci, la care in zbor gatul este intotdeauna strans in forma de „S”.

Hrana Barza

Varsta berzelor poate sa ajunga in captivitate si la 30 de ani.

In Romania, cea mai mare longevitate s-a inregistrat la o barza inelata in 1960 in Delta Dunarii care a fost regasita dupa 12 ani si 6 luni in Tanzania.

Este una dintre putinele pasari mute. Totusi, produce un clampanit prin lovirea celor doua maxilare.

Caracteristici Barza

Barza alba se hraneste exclusiv cu animale. Hrana este foarte variata si cuprinde insecte (lacuste, greieri), larve, rame, amfibieni, mamifere mici (soareci de camp), serpi si soparle etc.

Resturile nedigerate sunt eliberate dupa 1,5 – 2 zile, prin regurgitare sub forma de ingluvii avand dimensiuni de aproximativ 50×35 mm, usor de gasit in jurul cuibului. Prin analiza ingluviilor se poate determina compozitia de hrana a pasarilor.

Berzele se hranesc singure sau in grupuri, pe terenuri umede si in zonele arabile aflate pe o raza de 800-3000 metri de la locul cuibului. Necesarul zilnic de hrana a unei berze adulte se ridica la 500 g (un echivalent, spre exemplu, a 16 soareci).

In perioada lor de maxima crestere, puii au nevoie de o cantitate si mai mare de hrana (1200 g). Acest lucru inseamna ca o pereche de berze cu patru pui aduna intr-o singura zi ap. 5,8 kg de hrana!

Pentru a putea asigura aceasta cantitate de hrana, habitatul de hranire trebuie sa aiba o suprafata de 100 – 800 ha.

Puii sunt hraniti la cuib timp de 53-55 de zile de ambii adulti, care aduna hrana tn gusa. Aceasta va fi ulterior recurgitata in mijlocul cuibului, de unde va fi preluata de puii aranjati sub forma de cerc care adopta o pozitie specifica de „cersire” a hranei.

La inceput sunt hraniti la intervale de 30 de minute, iar dupa ce cresc mai rar, la intervale de 1-2 ore.

Hrana puiilor mici consta din rame, insecte mai mari (lacuste, cosasi, gandaci). Cand ating varsta de trei saptamani pot fi deja hraniti si cu animale mai mari: mamifere (soareci, cartite), broaste, soparle, serpi.

In zilele foarte calde, parintii aduc si apa la cuib, varsand-o de sus in ciocurile deschise ale puilor sub forma de stropi.

Reproducere Barza

Locuieste pe trei continente. Aria de raspandire a berzei albe cuprinde Europa, Africa de Nord, partea vestica a Asiei si o parte a Orientului Mijlociu. In Europa lipseste din Marea Britanie, Scandinavia, Italia, putine fiind – cu exceptia Peninsulei Iberice – si in Europa Occidentala.

Conform ultimului recensamant international al berzei albe efectuat in anii 1994-1995, numarul total al perechilor de berze albe de pe Pamant se situeaza in jurul cifrei de 166 000. Populatia speciei a scazut continuu de la inceputul secolului trecut, efectivul stabilizandu-se doar in ultimele doua decenii.

Insa, in unele tari precum Spania si Portugalia au avut loc si cresteri spectaculoase ale populatiei. Cele mai multe perechi de berze cuibaresc in Polonia (peste 40 000 de perechi); aici se atinge si cea mai mare densitate de perechi (65-70 perechi/100 km2).

In locurile care le ofera conditii prielnice, berzele cuibaresc in colonii. Cea mai mare colonie de berze se gaseste pe acoperisul catedralei din Alfaro (Spania) unde cuibaresc peste 100 de perechi. In Marchegg (Austria) o colonie formata din 60 de perechi cuibareste exclusiv pe copaci.

La noi, berzele albe prefera in general campiile joase si zonele umede de-a lungul marilor rauri. Evita zonele impadurite intinse. Cele mai multe berze se gasesc in nord-vestul si sud-vestul tarii (in judetele Satu Mare si Timia), in depresiunile intramontane din estul si sudul Transilvaniei (in judetele Harghita, Covasna, Sibiu, Brasov) si in Lunca Dunarii.

Relativ putine berze traiesc in centrul tarii (Campia Transilvaniei, judetele Cluj si Alba), in Dobrogea si in Moldova.

Cea mai mare altitudine la care cuibareste barza alba in Romania este in zona Bilborului, la peste 900 de metri. Cele mai multe perechi (intre 28-30) cuibaresc in localitatiile Cristian (jud. Sibiu) si Sansimion (jud. Harghita).

Dupa ce timp de 30-40 de ani populatia de berze din Romania a cunoscut o scadere continua, in ultimii 10-14 ani, in unele zone ale tarii se observa o crestere a numarului de perechi. In alte zone, scaderea efectivului de berze s-a oprit si s-a stabilizat. Mai sunt insa si regiuni unde populatia cunoaste tendinte descrescatoare.

Cuibul. Acesta este amplasat pe un loc insorit si inalt cu o vedere buna asupra zonelor de hranire. Este construit din crengi, radacini, pamant si este captusit cu paie, fan, iarba, balegar, uneori si cu hartie si carpe.

In cursul anilor, in urma reparatilor, poate sa ajunga la marimi impresionante atingand un diametru de 1-1,5 m, o inaltime de pana la 2m si o greutate de 1-2 tone. Un cuib nou poate fi construit de perechea de berze in jur de 8 zile. Deobicei, perechea foloseste mai multi ani la rand acelasi cuib.

Unele cuiburi pot atinge o vechime de cateva decenii. Astfel, cel mai vechi cuib cunoscut din Romania se gaseste in localitatea Gurghiu din judetul Mures. Acesta a fost construit in anul 1934 si a fost ocupat de berze si in anul 2004.

La inceputul si mijlocul secolului trecut cuiburile erau construite numai pe cladiri si copaci. Odata cu diminuarea locurilor traditionale de cuibarit (acoperisurile de paie sau stuf, cosurile cu gaura laterala) stalpii retelelor electrice din localitati au devenit pentru berze suporturile cele mai agreate pentru amplasarea cuiburilor.

Trecerea la acest mod de cuibarire s-a derulat treptat si continua si azi, in tot arealul de raspandire a speciei. Primele cuiburi construite pe stalpi au aparut in anul 1958 in Germania si in Cehia.

In Romania, primele cuiburi amplasate pe stalpi au fost semnalate in anul 1971. Raportul cuiburilor construite pe stalpi a ajuns in Romania, in 2004 la aproximativ 80-90%.

Totusi, in unele regiuni ale tarii se gasesc si acum destul de frecvent cuiburi construite pe cladiri. In judetele Brasov si Sibiu, de exemplu, sunt inca multe cuiburi construite pe hornuri.

In judetul Covasna in schimb, putem intalni inca intr-un numar destul de mare cuiburi pe sure. Cuibaritul pe copaci este mai raspandit in Muntenia si Oltenia.