Origine
Ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius) face parte din genul Dryocopus, ordinul Piciformes. Ea este cea mai mare specie de ciocanitoare din Europa. Poate fi vazuta pe intreg teritoriul Romaniei in padurile de foioase sau de conifere pana in delta dunarii.
In Europa populeaza majoritatea teitoriilor impadurite. Padurile in care traieste ciocanitoarea neagra copacii au o anumita distanta intre ei. Prefera zonele cat mai salbatice departe de asezarile umane cu paduri de brad si fag. Mai poate fi vazuta rar in parcurile deschise daca are mediul potrivit pentru cuibarit.
Ciocanitoarea neagra este o specie rara, iar pe langa faptul ca este rara este precauta si poate fi observata cu atat mai greu pentru ca este atenta si se fereste de oameni. In prezent este protejata prin lege. Vanatoarea ei este interzisa. Vietuieste la altitudini cuprinse intre 100 si 2500 de metri.
Din cauza infatisarii i se mai spune negraica. La noi este pasarea cu cele mai multe si variate nume. I se spune „ciocanitoarea de munte” pentru ca in urma cu un secol era intalnit mai des in zonele de munte. „Horoi de brad” este o alta denumire. „Chirioara” i se spune din cauza sunetului straniu pe care il scoate. „Tipatoare”, „Imparatul padurilor” sau „Vardare neagra” sunt alte denumiri regionale.
In Europa sunt estimate intre 2.000.000 si 4.000.000 de indivizi. In acest moment, la care este scris articolul, specia nu este in pericol.
Citeste si Zborul pasarilor
Hrana Ciocanitoarea neagra
Ciocanitoarea neagra se hraneste in principal cu insecte(furnici, omizi, etc.) si larve. Hrana este cautata sub scoarta copoacilor pe care ii sapa cu ciocul ascutit si puternic. In lipsa hranei din copaci coboara pe sol in cautare de furnici sau alte insecte.
Daca descopera musuroaie de furnici prindele micile insecte cu limba care este foarte lipicioasa. Ii plac atat de mult furnicile, care sunt bogate in proteine, incat petrece ore in sir cautandu-le zburand de la un copac la altul. In unele zone hrana lor este alcatuita aproape in totalitate din furnici, iar in altele din larve de fluturi.
In afara de hrana bea apa de ploaie din adanciturile scoartelor copacilor.
Se hraneste mai multe ore pe zi cautand hrana cand intr-un copac cand in altul. Cand gaseste hrana sub scoarta copacilor bate puternic cu ciocul pana ajunge la ea. Isi foloseste capul ca un ciocan si se sprijina de copaci cu ajutorul cozii. Are o putere fizica destul de mare si poate cauta prada destul de adanc in copaci. Se pozitioneaza bine cu ajutorul picioarelor scurte cu gheare puternice.
Vezi si Imperecherea pasarilor
Caracteristici Ciocanitoarea neagra
Ciocanitoarea neagra are lungimea de 40-50cm, anvergura aripilor de 65-80cm si greutatea de 250-400 de grame. Este de marimea unei ciori. Dupa cum ii spune si numele penajul este de culoare neagra, mai putin varfurile aripilor care sunt maronii si penele rosii de pe cap.
Masculul are penele rosii din crestetul capului pana aproape de cioc, pe cand femela are doar o pata rosie pe cap. Ciocul puternic de forma conica are culoarea alba la baza si albastrui la varf.
Picioarele, puternice si ele, se termina cu gheare prevazute doua in fata si doua in spate. Coada, nu foarte lunga, este formata din pene tari care ajuta pasarea sa se sprijine cand cauta hrana.
Narile ii sunt acoperite de pene ca protectie atunci cand cauta hrana. Penele o protejeaza de aschiile de lemn. Pielea care este mai groasa o protejeaza de intepaturile furnicilor.
Coada are aproximativ 15cm.
Ciocanitoarea neagra este o pasare timida si foarte precauta. Aceasta se prinde foarte bine de trunchiurile copacilor cu ghearele ascutite. In timp ce-si cauta hrana zboara de la un copac la altul si emite un sunet caracteristic „pru-pru”. Cand cauta hrana bate cu ciocul in copaci foarte puternic.
Este cea mai mare specie de ciocanitoare dupa ciocanitoarea imperiala. Zborul este aproape drept. Ciocanitoarea este considerata o salvatoare a padurii. Aceasta se hraneste cu insectele care se baga pe sub scoarta copacilor si ii usuca.
Cuiburile ciocanitoarelor ajung ca adapost pentru multe alte pasari si mamifere si este considerata o specie importanta in habitatul celor din zona.
Reproducere Ciocanitoarea neagra
Ciocanitoarea neagra traieste singura cea mai mare parte a anului. Doar in perioada de imperechere stau in perechi. Rituatlu si copulatia incepe in anotimpul rece din luna februarie.
Partenerii se cauta reciproc prin sunete stridente. Locul de clocit este ales de mascul, dar copacul in care se construieste cuibul de femela. Intrarea este ovala si locatia este la mare inaltime de sol.
cuibareste in scorburi pe care le construieste in copaci cu ajutorul ciocului. Scorbura pentru reproducere este facuta de ambii parteneri timp de 3-4 saptamani. Aceasta va avea o latime de 20cm si o adancime de 40cm.
Cu toate ca prefera padurile de brad si fag, cuibul de ciocanitoare neagra poate fi intalnit ocazional in plopi batrani. Foarte rar cuibareste in apropierea asezarilor umane. Dupa ce cuibul este gata are loc imperecherea.
Dupa imperechere femela depune de obicei 4-6 oua care sunt clocite pe rand de ambii parinti in ture de doua ore. Sunt cazuri in care poate depune intre 2 si 8 oua. Incubarea dureaza aproximativ doua saptamani.
La nastere puii sunt orbi si neajutorati. Hranirea lor este ceva mai greoaie. Dupa prima saptamana cand deschid ochii primesc mancarea cu placere. Cand incep sa prinda putere acestia se lupta sa ajunga primul la gura scorburei sa fie hranit primul sau mai mult. Dupa o luna tinerii parasesc cuibul si mai raman alaturi de parinti inca o saptamana.
Speranta de viata aproximativa este de 10-12 ani.
Poze Ciocanitoarea neagra
Stiati ca…
- Are limba tare si 4-5 perechi de carlige cu ajutorul carora scoate insectele afara.
- Se presupune ca traiesc la altitudini de 4000m.
- Are pielea mai groasa pentru a se proteja de intepaturile furnicilor.
Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume
Comentarii