🐦 Ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major)
Ciocănitoarea pestriță mare este una dintre cele mai răspândite și cunoscute specii de ciocănitori din Europa, inclusiv în România. Cu penajul său contrastant alb-negru și cu accente roșii, această pasăre activă este ușor de recunoscut în păduri, parcuri, livezi sau chiar în grădini. Este o specie esențială pentru echilibrul ecosistemului forestier, iar observarea ei este o bucurie pentru orice pasionat de natură.
📚 Clasificare și denumire științifică
Ordin: Piciformes
Familie: Picidae
Gen: Dendrocopos
Specie: Dendrocopos major
Denumire comună: Ciocănitoarea pestriță mare
Această specie este considerată una generalistă, adică s-a adaptat la o gamă largă de habitate și surse de hrană.
🪵 Habitat și răspândire
Ciocănitoarea pestriță mare este prezentă în toată România, fiind comună atât în zonele de deal și munte, cât și în pădurile de câmpie sau în parcurile din orașe. O găsim în:
✅ păduri de foioase sau amestec
✅ livezi tradiționale și grădini mari
✅ parcuri urbane cu arbori maturi
✅ liziera pădurilor sau marginea drumurilor forestiere
Este o specie rezidentă – nu migrează, așa că poate fi observată pe tot parcursul anului.
🍴 Hrănire și comportament
Ciocănitoarea pestriță mare are o dietă variată, fiind în principal insectivoră. Se cațără cu agilitate pe trunchiuri și ramuri, ciocănind energic în scoarță pentru a prinde:
✅ larve de insecte
✅ gândaci, omizi, furnici
✅ semințe, nuci, ghinde
✅ în sezonul rece – se apropie de hrănitori pentru grăsimi și semințe
Este o pasăre foarte activă, iar sunetul ritmic al ciocănitului este unul dintre cele mai ușor de recunoscut în natură.
🐣 Reproducere și cuibărire
Perechea de ciocănitori sapă anual o scorbură nouă în trunchiul unui copac, de preferat unul bătrân sau ușor putrezit. Cuibul este amplasat la înălțime, în siguranță față de prădători.
✅ depune 4–7 ouă
✅ ambii părinți clocesc și hrănesc puii
✅ puii părăsesc cuibul după aproximativ 20–25 de zile
✅ scorburile vechi sunt adesea refolosite de alte păsări
Această activitate ajută indirect la menținerea biodiversității, deoarece scorburile devin adăpost pentru alte viețuitoare.
🔨 Ciocănitul la Ciocănitoarea pestriță mare
Ciocănitoarea pestriță mare este una dintre cele mai vocale și active ciocănitoare când vine vorba de ciocănit. Sunetul său clar, ritmat și puternic se aude adesea în păduri și parcuri, în special primăvara, când păsările sunt în plin sezon de împerechere.
Ciocănitul are mai multe scopuri esențiale pentru această specie:
✅ Marcare a teritoriului – masculul bate ritmic în copaci pentru a-și semnala prezența și a-și delimita teritoriul față de alți masculi. Este echivalentul unui „cântec” teritorial la alte păsări.
✅ Atracție pentru femelă – sunetul clar și intens este un semnal de forță și sănătate, menit să atragă o pereche.
✅ Comunicare între parteneri – după formarea perechii, ciocănitul continuă sub forme mai scurte pentru menținerea legăturii și coordonarea în perioada de cuibărire.
✅ Explorare și hrănire – pasărea lovește trunchiul pentru a detecta mișcările insectelor sub scoarță, apoi deschide lemnul pentru a le extrage.
Sunetul emis este rapid și clar, adesea descris ca un „tremur” scurt de aproximativ 1–2 secunde, cu 10–15 lovituri pe secundă. Poate fi auzit la distanță mare și este repetat de mai multe ori în aceeași zonă, mai ales dimineața.
Spre deosebire de ciocănitoarea neagră, al cărei sunet este mai profund, ciocănitoarea pestriță mare produce un ciocănit mai scurt, cu tonalitate medie, specific și ușor de recunoscut chiar și pentru cei care nu sunt ornitologi.
Această activitate, pe cât de frecventă, pe atât de vitală, contribuie și la sănătatea arborilor, prin identificarea și extragerea insectelor xilofage, care altfel ar distruge structura internă a copacilor.
🧠 Diferențe de ciocănit între mascul și femelă
La Ciocănitoarea pestriță mare, masculul este cel care ciocănește cel mai frecvent și mai intens, mai ales în perioada de împerechere (martie–aprilie). Scopul său este să atragă o parteneră și să-și apere teritoriul de alți masculi. Loviturile sunt rapide, ferme și repetate în valuri scurte, produse de obicei pe copaci rezonanți, cu scoarță subțire sau uscați, care amplifică sunetul.
Femela ciocănește mai rar și mai discret, de obicei ca răspuns la mascul sau pentru a colabora în alegerea locului de cuib. Ciocănitul ei este mai scurt, mai puțin sonor, dar tot ritmic.
🎵 Masculul: ritm mai puternic, frecvent, utilizat pentru teritoriu și curtare
🎵 Femela: ciocănit moderat, răspuns sau comunicare directă cu perechea
🗣️ Interacțiuni cu alte ciocănitori
În pădurile sau parcurile unde trăiesc mai multe specii de ciocănitori, ciocănitoarea pestriță mare interacționează sonor cu vecinii. De exemplu:
🔸 Dacă o altă ciocănitoare intră pe teritoriul ei, masculul va răspunde imediat cu un ciocănit intens și repetat.
🔸 Poate apărea o „competiție acustică” cu alte specii precum ciocănitoarea neagră sau cea de grădină.
🔸 Câteodată, două ciocănitori pestrițe mari pot „dialoga” de la distanță, alternând secvențele de ciocănit pentru a-și revendica zona.
Această „conversație în cod Morse” este extrem de eficientă și ajută la menținerea distanței între perechi, evitarea conflictelor și coordonarea comportamentului în pădure.
🛡️ Importanță ecologică și protecție
Ciocănitoarea pestriță mare joacă un rol esențial în pădure:
✅ ține sub control insectele dăunătoare
✅ creează scorburile folosite de alte specii
✅ indică sănătatea pădurilor și a zonelor verzi
Este o specie protejată prin lege și un simbol al pădurilor echilibrate. Nu este amenințată direct, dar tăierea arborilor bătrâni și lipsa locurilor de cuibărire pot afecta populația locală.
✅ Curiozități despre ciocănitoarea pestriță mare
🔍 Poate bate trunchiul de până la 20 de ori pe secundă
🔍 Are o limbă lungă, subțire și lipicioasă, perfectă pentru pescuitul insectelor
🔍 Masculul are o pată roșie pe ceafă, femela nu
🔍 Poate fi văzută și iarna în jurul hrănitorilor
Ciocănitoarea pestriță mare este una dintre cele mai accesibile și interesante păsări sălbatice din România. O putem vedea în păduri, în parcuri sau chiar în curțile noastre. Activitatea ei ajută pădurea, combate dăunătorii și oferă adăpost altor specii. Prin prezența ei, ne amintește cât de valoroși sunt copacii bătrâni și cât de important este să păstrăm natura vie.