🦢 Gâsca cu gât negru – călătoarea arctică neînfricată
Gâsca cu gât negru (Branta bernicla), cunoscută și sub numele de gâscă de Bernache sau gâscă de Brent, este o specie fascinantă de gâscă sălbatică recunoscută pentru gâtul său distinctiv de culoare neagră și pentru marile sale migrații între regiunile arctice și locurile de iernare temperate. Ca parte a familiei Anatidae, această pasăre oferă un spectacol natural de neegalat în timpul călătoriilor sale anuale de mii de kilometri.
🧬 Descriere
Gâsca cu gât negru este o pasăre de talie medie, cu un penaj care combină nuanțe de gri, alb și negru. Spre deosebire de alte specii de gâște, Branta bernicla are un colorit mai uniform și mai întunecat, ceea ce o face ușor de identificat în habitatul său natural.
Caracteristici fizice:
✅ Cap și gât: negru, cu o pată mică albă pe fiecare parte a gâtului
✅ Corp: majoritar gri cu nuanțe mai deschise pe abdomen
✅ Cioc și picioare: negre
✅ Lungime: 55–66 cm
✅ Anvergura aripilor: 110–120 cm
✅ Greutate: 1,2–1,5 kg
🌍 Răspândire
Gâsca cu gât negru este o specie migratoare, care cuibărește de-a lungul coastelor arctice ale Siberiei și Canadei. În perioada de iarnă, migrează către zonele mai calde de pe coasta Atlanticului și Pacificului, ajungând până în Europa de Vest și Asia de Est. Migrațiile sale sunt printre cele mai impresionante din lumea aviară.
Distribuție geografică:
✅ Cuibărește în tundra arctică
✅ Migrează în Europa de Vest, estul Asiei și coasta estică a Americii de Nord
✅ Poate fi observată ocazional și în România, în special în Dobrogea și Delta Dunării
🌿 Habitatul gâștelor cu gât negru
Gâștele cu gât negru preferă zonele de coastă și tundra deschisă în timpul cuibăritului. Ele sunt adaptate să trăiască în condiții arctice dificile, dar în afara sezonului de reproducere, aleg zonele umede, estuarele și câmpurile agricole, unde găsesc hrană din belșug.
Habitat sezonier:
✅ Tundra arctică vara
✅ Estuare și zone umede iarna
✅ Preferă locuri cu acces la apă și vegetație
🥦 Cu ce se hrănește această specie de gâscă?
Gâsca cu gât negru este predominant erbivoră, bazându-se pe o dietă de alge marine, ierburi și alte plante acvatice. În timpul iernii, când hrana din habitatul natural este mai greu de găsit, se hrănește și cu cereale din câmpurile agricole.
Dietă specifică:
✅ Alge marine, ierburi și plante acvatice
✅ Culturile agricole precum grâu și orz (în sezonul rece)
Gâștele se hrănesc în principal dimineața și după-amiaza târziu, petrecând restul zilei odihnindu-se și socializând în grupuri compacte.
🐣 Reproducere
Sezonul de reproducere al gâștelor cu gât negru are loc vara, odată cu sosirea în zonele arctice. Aceste păsări formează perechi monogame, care pot dura toată viața. Femela depune între 3 și 5 ouă într-un cuib simplu, pe care le clocește timp de aproximativ 24–26 de zile.
Comportament de reproducere:
✅ Puii sunt nidifugi – pot merge și se pot hrăni singuri imediat după eclozare
✅ Familia rămâne unită până la următoarea migrație
Gâștele cu gât negru sunt părinți grijulii, asigurându-se că puii sunt protejați și hrăniți corespunzător până la dobândirea independenței.
✈️ Zbor
Gâștele cu gât negru sunt zburătoare de excepție, capabile să parcurgă distanțe uriașe în formații organizate. Migrațiile lor spectaculoase implică zboruri lungi pe rute tradiționale, adaptate pentru a maximiza eficiența energetică.
Caracteristici de zbor:
✅ Zbor rapid și eficient
✅ Migrează în grupuri mari, uneori de sute de indivizi
✅ Sunetele emise în zbor sunt distincte – strigăte scurte și răsunătoare
📅 Durata de viață și migrație
Gâștele cu gât negru sunt păsări rezistente, trăind în medie între 10 și 20 de ani în sălbăticie. Ca toate speciile migratoare, ele sunt dependente de trasee bine stabilite și revin an de an în aceleași locuri de cuibărit și iernare.
Aspecte legate de migrație:
✅ Sunt complet migratoare, cu zboruri de mii de kilometri anual
✅ Utilizează rute tradiționale și locuri de oprire bine definite
Gâștele cu gât negru sunt cunoscute pentru migrațiile lor anuale impresionante, care le aduc de la tundra arctică până la țărmurile mai calde ale Europei și Americii.
📉 Stare de conservare
Conform IUCN, gâsca cu gât negru are statutul de „Least Concern (LC)”, ceea ce înseamnă că nu este considerată amenințată la nivel global. Totuși, schimbările climatice și dezvoltarea umană afectează habitatul său și pot pune în pericol anumite populații locale.
Factori care pot afecta populațiile:
✅ Pierderea habitatului natural
✅ Schimbări climatice care modifică habitatul arctic
✅ Presiunea umană asupra zonelor de hrănire și iernare
📌 Curiozități despre gâsca cu gât negru
✅ Este una dintre cele mai mici specii de gâște din lume
✅ Populațiile din diferite regiuni prezintă variații subtile de colorit și dimensiune
✅ Migrează în stoluri compacte, care pot număra sute de exemplare
✅ Sunt păsări extrem de sociale, comunicând constant între ele
Gâsca cu gât negru este un exemplu fascinant al adaptării la condițiile extreme și al rezistenței în fața provocărilor de mediu. Comportamentul său social complex, împreună cu migrațiile impresionante, o fac o specie demnă de studiat și protejat. Apariția sa pe cerul de iarnă este un semn că natura își urmează cursul său vechi, indiferent de obstacolele întâlnite în cale.