Origine
Papagalul Kakapo (Strigops habroptilus) face parte din genul Strigops, ordinul Psittaciformes. Este cea mai mare specie de papagal endemica din Noua Zeelanda si una din pasarile nezburatoare.
Datorita introducerii de animale salbatice in habitatul sau, numarul de exemplare de papagali kakapo a scazut pana la disparitie. Astazi mai sunt doar cateva insule in Noua Zeelanda, lipsite de pradatori, unde specia este protejata. In 1999 erau numai 51 de indivizi pe intreg globul, dar datorita protejarii speciei numarul s-a dublat in urmatorii 10 ani.
Se mai numeste papagal de noapte sau papagal-bufnita (datorita infatisarii asemanatoare unei bufnite). Este singurul papagal din lume care nu poate zbura. Posibil cel mai longeviv papagal. Este singurul papagal poligam din lume.
Hrana Papagal Kakapo
Hrana papagalului-bufnita kakapo este formata din diverse plante si seva acestora. Ii plac tulpini de plante, fructe, muschi, polen, seminte, radacini, ciuperci si diverse frunze. Se hraneste cu fructul arborelui rimu o data la doi ani. Este singurul ierbivor adevarat (are dieta majoritara din plante) al Noii Zeelande.
Se mai hraneste si cu insecte si larvele acestora sau mici animale nevertebrate la nevoie. Resturile tari sau nedigerabile le regurgiteaza.
Caracteristici Papagal Kakapo
Papagalul kakapo este cel mai mare papagal. Acesta are greutatea de aproape 3kg si lungimea corpului de 64 de cm. La fel ca si pasarea Emu, si papagalul kakapo are aripile mici si scurte si nu il pot sustine in aer. In afara de aripile mici si rotunde, sternul este subdezvoltat si muschii de propulsie nu au forta necesara pentru ca sunt prea slabi.
Dimorfismul sexual consta in faptul ca masculul este mai mare si mai greu decat femela. Ochii sunt mici, iar irisul este de culoare inchisa. vederea si mirosul sunt bine dezvoltate. Picioarele puternice, care se termina cu gheare, il ajuta la mers, fuga, scormonit in pamant si catarat in copaci. Fiecare picior are patru degete, doua indreptate in fata si doua indreptate in spate.
Penajul il ajuta foarte mult sa se camufleze in vegetatia din padurile tropicale in care vietuieste. Corpul este acoperit de pene verzi, maro si galbene. Este foarte greu de vazut daca nu se misca. Penele de pe fata si forma capului il fac sa semene cu o bufnita, de aici si numele de papagalul-bufnita kakapo. Are abilitatea de a alerga foarte repede la sol si de a se catara in copaci cu dexteritate. Coborarea din copaci nu se face usor, pasarea poate plana pana la sol, dar uneori se poate rani datorita greutatii. Penele sunt moi si pufoase.
Papagalul kakapo se odihneste in varful copacilor de unde poate observa cu usurinta eventualii pradatori sau teritoriul. Odihna poate dura si cateva ore. Spre deosebire de ale specii de pasari poate asimila grasime aproape o treime din greutatea corpului, astfel ca poate ajunge la 4kg greutate.
Se spune ca este o pasare incompetenta, durdulie si lelesa deoarece nu acorda prea mare interes procesului de imperechere. Totusi este o pasare foarte sociabila, curioasa si inconstienta. Daca te afli in apropierea unei pasari kakapo aceasta vine singura la tine. Zoologul Charles Douglas ne explica in anul 1899 ca: „Acesti papagali puteau fi prinsi fara probleme cu mana goala, inclusiv pe timp de noapte. Era nevoie doar sa scuturi tufisurile si arpustii pana cand pasarile cadeau la pamant”.
Este o pasare nocturna. Isi incepe activitatea cand apune soarele si poate fi vazuta pana dimineata. Evita actiunile in timpul zilei. Daca este in pericol se ghemuieste la sol stand nemiscata fiind protejata de penajul care o camufleaza foarte bine. Printre pradatori se numara pisicile salbatice, vulpile, jderii, nevastuicile sau gutcanii(sobolani mari).
Reproducere Papagal Kakapo
Masculii scot sunete puternice in perioada de imperechere pentru atragerea femelelor. Aceste sunete pot fi auzite de la distante de 1.5km. Se lupta pentru pozitia de mascul alfa si pentru a-si impresiona partenerele. Atacurile implica lupta cu ghearele si ciocul, zburlirea penelor si deschiderea aripilor pentru intimidare. Femela este cea care isi alge perechea. Perioada de imperechere incepe in luna decembrie si dureaza pana in luna aprilie. Masculii nu participa la cresterea puilor.
Papagalul kakapo isi construieste cuibul in vizuini pe care le sapa la radacinile copacilor sau printre pietre. Acesta isi captuseste cuibul cu vegetatie. Femela depune 2-4 oua pe care le cloceste timp de o luna. In aceasta perioada de incubatie de o luna femela isi lasa ouale nesupravegheate cand se hraneste. Acestea sunt vulnerabile pentru orice pradator. Zoologii au observat ca femelele nu sunt foarte atrase de aspectul inmultirii ca alte pasari, iar masculii sunt atat de prostuti incat isi confunda potentiala partenera cu diverse animale, deseori sfarsind din cauza acestei greseli.
Dupa eclozare puii sunt ingrijiti si hraniti de femela kakapo timp de 6 luni. Maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 6 luni la masculi si la 10 luni de femele. Papagalul kakapo nu se adapteaza aproape deloc in captivitate. Selectia naturala este un factor care influenteaza negativ inmultirea. Nu se poate inmulti decat in salbaticie unde reproducerea are loc o data la doi ani. Acest lucru se intampla asa de rar pentru ca femela, dezinteresata in general de inmultire, intra in calduri o data la doi ani. Si ca si cum acest lucru nu ar fi de ajuns majoritatea puilor care se nasc sunt masculi.
Speranta de viata este foarte mare, aceasta atingand frecvent 60 de ani. Se cred ca exista si exemplare care traiesc 90 de ani.
Poze Papagal Kakapo
Citeste si Cele mai rapide 10 pasari din lume
Comentarii