Quetzal

Origine

Pasarea quetzal (Pharomachrus antisianus) face parte din familia Trogonidae. Poate fi intalnita in sudul Americii de Nord si in America de Sud. Populeaza padurile umede, la altitudini cuprinse intre 1200 si 3000 de metri inaltime.

„Quetzal” provine din cuvantul aztec „quetzalli”, care inseamna „pretios” sau „frumos”. Din nefericire, frumusetea sa a ajuns sa ameninte insasi existenta pasarii. De fapt, quetzalul se afla pe lista cu speciile pe cale de disparitie. Aceste pasari au fost vanate pentru pielea lor, care era vanduta ca suvenir. Este pasarea nationala a Guatemalei.Unele pasari erau prinse vii, fiind apoi vandute ca animale de companie. Cu toate acestea, existenta pasarii este amenintata si de despaduriri, care duc la distrugerea habitatului ei.

Cea mai buna perioada pentru observarea quetzalilor este perioada de cuibarit, care tine din luna martie pana in iunie. In aceasta perioada, pasarile pot avea doua ponte formate din doua oua.

Hrana Quetzal

Se hranesc cu insecte (furnici, larve, viespe), broaste mici si diferite tipuri de fructe (in special de avocado). Mancarea favorita a quetzalului este fructul de avocado salbatic.

Pasarea sta, de obicei, pe o craca si priveste spre un avocado care se leagana pe ramura unui arbore din apropiere. Apoi, dand iute din aripi, se repede direct spre tinta, inhata fructul cu ciocul si se intoarce pe craca ei.

Quetzalul inghite fructul intreg, iar dupa 20 – 30 de minute regurgiteaza semintele mari ale fructului. In cautarea fructelor de avocado salbatic, quetzalii migreaza spre diferite coaste ale cumpenei apelor continentului american.

De exemplu, din iulie pana in septembrie, ei populeaza coastele Pacificului. Dupa aceea, in octombrie, se duc in zona Antilelor ca sa se hraneasca dintr-o noua recolta de avocado. Alte fructe favorite sunt murele, care cresc in arbusti cu tepi. In timp ce se napustesc sa inhate fructul, quetzalii isi prind uneori penele lungi din coada in spini si raman fara ele. Insa mai tarziu, acestea le cresc din nou.

Speciile americane se hranesc numai cu fructe (pe care le rup in zbor de pe ramuri), speciile africane si asiatice traiesc exclusiv cu insecte (pe care le prind din aer, de pe frunzele sau de pe scoarta copacilor). Isi urmaresc cu multa agerime prada, o prind cu dibacie si se intorc din nou la locul de odihna.

Caracteristici Quetzal

Pieptul este de un rosu foarte aprins, contrastand cu penajul sau de culoarea jadului. Ceea ce ii confera si mai multa splendoare sunt penele sale codale albe, care contrasteaza cu alte doua pene codale verzi-aurii.

Acestor doua pene verzi li se mai spune si „panglici”, ele ajungand pana la aproximativ 60 de centimetri lungime. Un quetzal care sta cocotat pe ramura unui copac cu „panglicile” lungi fluturand in bataia vantului constituie o priveliste de mare frumusete, o priveliste linistitoare.

Recunoscuta drept „pasarea nationala a Guatemalei”, quetzalul simbolizeaza libertatea, autonomia si independenta. Decoratia maxima care se acorda in acest colt indepartat din America Centrala se numeste Orden del Quetzal.

Iar al doilea oras ca marime, dupa capitala Ciudad de Guatemala, se numeste Quetzaltenango (care se traduce „Locul quetzalilor”). Pasarea aduce venituri importante din turism, intr-o tara care traieste in principal din exporturi de cafea, zahar si banane.

Declarata simbolul Guatemalei, in 1871, pasarea quetzal da numele monedei nationale. Chiar si numele tarii vine de la cuvantul indigen (nahuatl) Coactlmoctllan, care inseamna „tara pasarii care mananca serpi”.

Cunoscut si sub denumirea de „pasarea-sarpe”, quetzalul este o minune care atrage turistii ce viziteaza rezervatiile naturale de la Baja Verapaz. Cativa neincrezatori in existenta intr-o rezervatie a pasarii supranumite mai rar „sarpe cu pene” au fost dusi de catre Consiliul National al Zonelor Protejate in rezervatia Ranchitos del Quetzal, situata la 160 de kilometri nord de Baja Verapaz.

Aici au putut zari cinci astfel de exemplare, zburand printre copaci. Nimeni nu credea cele spuse de Julio Alvarez, proprietarul rezervatiei, cum ca pasarea Pharamachrus moccinno (numele stiintific al quetzalului) accepta sa manance si sa poposeasca pana in apropiere de curtea unei case.

Dar pasarea cu pieptul rosu, pene verzi si coada imensa a fost vazuta pe ramurile unui pom in care se aflau fructele ei preferate din preajma vilei lui Alvarez. Julio Alvarez a plantat in ferma lui pomi guarumo, ale caror fructe constituie o parte din alimentatia „pasarii-sarpe”.

Dansul acestei pasari mitice, care ajunge la lungimi de 1,40 metri, este considerat o minune, si simplul fapt de a o vedea este „un eveniment”.

Reproducere Quetzal

In perioada clocitului, masculul executa deseori zboruri de rut. In acest timp se ridica peste varful copacilor si scoate sunete tari.

In perioada din aprilie pana in august, pasarea cloceste de doua ori (ouale au culoarea albastru deschis). Pasarea quetzal cloceste in scorburi vechi de ciocanitoare sau, uneori, impreuna cu alte pasari, face noi gauri in copacii putrezi.

Deseori cuiburile sunt folosite mai multi ani in sir. Nu foloseste material de cuibarit. Femela cloceste in timpul noptii si in orele de amiaza, iar masculul dis-de-dimineata si in orele de dupa-amiaza. Clocitul dureaza 17-18 zile.

In primele 10 zile hrana puilor consta doar din insecte. Apoi consuma din ce in ce mai multe fructe, in special fructe verzi de dafin, mari si dure. Pe langa acestea se mai hraneste si cu broaste mici, soparle, serpi, si ale nevertrebrate mici. Cuibul este tinut foarte curat in primele zece zile, dar dupa aceea se aduna in el multe resturi (care constau mai ales in seminte de fructe).

Puii raman aproximativ o luna in cuib si sunt hraniti pe rand. Cand primul dintre cei doi pui paraseste cuibul, acesta este mai mult in atentia tatalui (care in ultimele zile de cuibarit a ingrijit puii). Cel de-al doilea pui asteapta zadarnic hrana (mai mult de cateva ore in sir), abia spre inserat tatal revine cu hrana in cioc.