(Symphysodon discus)
Origine
Discusul provine din zona Amazonului, mai precis dintr-un areal cuprins intre cativa afluenti ai lui: Rio Negro, Rio Madeira, Rio Trombetas, Rio Urubu, Rio Purus, Rio Albacaxis. Discusii sunt pesti timizi, chiar si in biotopul natural.
Traiesc in locuri destul de adanci, de cel putin 2 m, cu o apa linistita, iar locul trebuie sa fie bine protejat cu o vegetatie abundenta, care sa-i permita sa gaseasca locuri pentru ascuns.
Aceste locuri nu sunt niciodata in albia raului, ci in lagune (igarape). In timpul zilei discusii stau pe fundul apei si doar noaptea urca spre suprafata.
Apa in habitatul naural al discusului este acida, valoarea pH-ului situandu-se intre 6.0-6.5, totodata avand o duritate foarte redusa, 0-3 dH. Este considerat de multi regele acvariului datorita formei, marimii, culorii sau comportamentului.
Discusii au fost introdusi in acvaristica pentru prima oara in 1920 si sunt considerati si acum ca fiind unii dintre cei mai frumosi pestii de acvariu. Sunt relativ pretentiosi la ingrijire si greu de reprodus, dar cu toate acestea popularitatea acestora a ramas destul de ridicata.
Hrana Discus Rosu
Hrana este de asemenea un element important in cresterea discusului, iar aici avem la dispozitie o gama larga si variata de alimente, insa nu trebuie uitat faptul ca majoritatea bolilor intestinale de care sufera discusul isi au originea in hrana.
Cele mai uzuale si bine apreciate sunt artemia eclozata pentru puii recent „intarcati’, tubifex (cu toate ca prezinta cel mai mare pericol de imbolnavire pentru pesti, daca este tratat corespunzator este probabil cel mai hranitor) pentru puiet 1-3 luni, mixtrua din inima de vita pentru toti pestii de la 3-4 luni in sus, ca masa suplimentara diferite fix-uri special create pentru discus.
Puietul trebuie hranit cu 5 mese pe zi, apoi odata cu cresterea acestuia se vor reduce pana la 3 mese pe zi, adultilor le sunt suficiente 1 sau 2 mese pe zi. Hrana trebuie administrata in cantitati mici (atat cat pot mainca pestii in 10-15 min), astfel incat dupa hranire aceasta sa nu ramana pe fundul acvariului. Avand o gura mica in comparatie cu corpul, discusul are nevoie de o hrana bine maruntita.
Caracteristici si descriere Discus Rosu
Acvariul trebuie sa fie destul de mare, minim 200 litri si trebuie populat cu plante dese care cresc la temperaturi mari. Discusul este un peste timid care se ascunde prin plante. Aceasta specie traieste in grupuri de cate cel putin 4 – 6 pesti. In cazul in care intr-un acvariu se afla putini pesti discus, acestia se hranesc putin, refuza sa manance si sunt foarte speriosi.
Acestia pot convietui si cu specii precum Corydoras sau pestii neon. Pestii sanatosi sunt foarte repede recunoscuti: acestia sunt sprinteni, inoata rapid, sunt curiosi si permanent infometati.
Totii discusii au forma aproape circulara. Prezinta o strangere laterala puternica si aripioare dorsale mari. Discus-ul are fruntea plata si gura mica. Irisul ochilor este de obicei de culoarea rosu-sangeriu. Culoarea corpului, a aripioarelor si „desenul” difera mult in functie de specie, habitat si hrana.
De exemplu, tenta de rosu creste cand pestele este hranit cu crevete. In marele bazin Amazonian, diferite populatii s-au dezvoltat si inedit s-au format diferentele de culoare si model. Discusii adulti pot manca pestii mai mici. Aveti grija ca Discusii nu pot concura la hranire cu pesti cum ar fi Scalarii. Pot avea ca si companioni, de exemplu, urmatoarele specii de pesti: Catfish (Loricaride, Corydoras), characins (tetra, hatchetfish, pencilfish), cichlids (Apistogramma, Uaru).
Discusul prefera spatiile mari, apa trebuie sa fie curata si si bine aerata. Acvariul va fi amenajat pe cat posibil in culori inchise si cu plante plutitoare pentru a crea o lumina difuza. Discusul poate ramane ascuns toata ziua daca se foloseste o iluminare puternica.
Radacini uscate, roci, falii de roca taiate dupa planul de clivaj, si o vegetatie bogata este necesara pentru a le oferi locuri de ascuns, insa trebuiesc create si locuri deschise pentru hranire si inot. Un filtru bun este esential in mentinerea calitatii ape.
Reproducere Discus Rosu
Probabil reproducerea Discusului este unul dintre cele mai interesante si grele lucruri de realizat in acvarisitica (privita ca hobby). Discusul are grija de pui sai intr-un mod cum nu o fac alti pesti.
Discusul atinge in mod normal maturitatea sexuala la varsta de 15 luni, insa exista si cazuri in care femele de 7-9 luni sunt apte pentru reproducere. Dupa cum se stie dimorfismul sexual este aproape inexistent, iar pana la reproducere nu putem decat sa intuim care este masculul si care este femela.
Cu cat perechea este mai viguroasa, iar dimensiunile pe care le au cei doi sunt mai mari, cu atat numarul de icre va fi mai mare. Pentru a se forma o pereche este nevoie de mai multi adulti intr-un acvariu comun, iar in timp perechea sau perechile se vor forma singure, acest lucru il putem observa prin fapul ca cei doi se vor separa de grup si vor sta mai retrasi, incercand sa apere un anumit teritoriu in acvariu.
Pentru inceput ar trebui lasati sa depuna de cateva ori in acvariul comun, chiar daca in urma acestor depuneri nu va supravietui nici un pui, sau poate nu vor apuca nici macar sa eclozeze icrele. Nu trebuie sa va alarmati si nici sa disperati daca perechea va manca icrele in timpul depunerii sau la cateva zile de la depuere. Este un lucru normal la perechile tinere si fara experienta.
Dupa cateva depuneri in bazinul comun puteti pregati un bazin de reproducere 45x45x45, in care sa mutati perechea ce se pregateste de depuere. Acvariul este bine sa fie plasat intr-un loc ferit, fara lumina artificiala (este de ajuns lumina naturala din camera respectiva), fara filtru, cu un incalzitor reglat la 29-30 grade Celsius, si cu o piatra de aer cu bule fine, reglata aproape de minim, astfel incat apa sa fie cat mai linistita. In aceasta perioada este bine a nu se hrani perechea si a se evita interventia la acel bazin.
Imperecherea are un ritual extrem de interesant, cei doi vor incepe printr-un “dans”, tremurand unul pe langa celalalt, etaland adevaratele culori, apoi, aleg un loc unde sa depuna, si incep sa curete acel loc.
Jocul imperecherii poate dura cateva zile, iar in aceasta perioada organele sexuale devin vizibile (spermiductul de forma conica la mascul si oviductul in forma de trunchi de con la femela), femela va incepe sa depuna icrele pe suprafata aleasa, lipindu-se cu abdomenul de acea suprafata si lasand in urma 6-10 icre la fiecare tura, masculul va face acelasi traseu, astfel fecundand icrele.
De obicei depunerea dureaza cam 2 ore, timp in care femela va depune intre 200 si 350 de icre, pe care masculul le va fecunda. Imediat dupa depunerea icrelor perechea va pazi locul si va ventila continuu icrele.
Dupa 48 de ore icrele incep sa se innegreasca, ceea ce inseamna ca au fost fecundate iar inauntru se afla embrionii, pe langa icrele de culoare inchisa pot aparea si icre de culoare alba, acestea sunt nefecundate si vor fi mancate de catre parinti. Dupa alte 52 de ore icrele eclozeaza, acum fiecare icra va avea o codita vizibila, este momentul in care unul din parinti, de obicei femela, le va muta din acel loc in altul ce a fost curatat in prealabil.
Daca cumva vor cadea cativa alvieni din cuib femela ii va ridica si ii va repozitina in cuib. Dupa alte 24 de ore puii se vor desprinde din cuib si vor inota liber in acvariu. Acum este momentul ca ei sa se lipeasca de parinti, aici isi vor petrece urmatoarele doua saptamani de viata, hranindu-se cu mucusul produs de epiderma parintilor. Dupa cele 2 saptamani puii se pot intarca si pot fi trecuti pe alte feluri de hrana.
Se va incepe cu naupli de artemia, iar dupa alte 2-3 saptamani li se pote administra artemia congelata, pentru ca mai apoi sa introducem in dieta si tubi bine spalati si corect tratati inainte de administrare. Dupa 20-25 de zile de la eclozarea icrelor este bine sa mutam parintii din nou in bazinul comun, si sa odihnim masculul.
