(Astronotus ocellatus)
- Habitat: America de sud
- Temperatura: 22 – 25 gr.C
- Marime: 30 – 35 cm
- Acvariu: 150 – 200 Litri
- Ph: 6.5 – 7.5
- Durata de viata: 6 – 12 ani
Origine
Pestele oscar este o specie de peste care face parte din familia Ciclidelor si are denumirea stiintifica Astronotus ocellatus.
Acesti pesti sunt raspanditi in America de Sud pe cursul mijlociu al Amazonului si al lui Rio Negro, iar in sud, in zona Panama pana la Rio Paraguai si in mod artificial in partea sudica a Floridei, in cursurile de apa ale acestui sat unde sunt pescuiti atat ca sport cat si pentru consum.
Hrana Peste Oscar
Pestii Oscar sunt carnivori si vor incerca sa atace pestii mai mici decat ei. In salbaticie, pestii prefera alimentele vii, asa ca este recomandat sa le oferi acelasi tip de hrana.
Poti opta pentru alti pestisori sau pesti proaspeti, achizitionati din supermarket.
Totusi, pestele Oscar poate consuma, fara probleme, si hrana congelata (creveti, rame, inima de vita etc.).
Alte varietati de hrana ce pot fi folosite in „caz de restriste” : inima de vita, peste oceanic alb [ cod, macrou, etc ], creveti, scoici, muste, gandaci, coropisnite (in general, orice misca si poate fi inghitit cu usurinta de catre pesti).
Caracteristici si descriere Peste Oscar
Pestele Oscar are un corp cu o forma ovala, prelungita si cu cat inainteaza in varsta are spatele tot mai inalt. Fruntea este putin tesita deasuptra ochilor, botul este rotunjit cu o gura foarte mare.
Dunga laterala este intrerupta, ca la toate ciclidele, aripioarele sunt rotunjite si sunt acoperite cu solzi mici pana la mai mult de jumatate din inaltimea lor. Are siruri de solzi si pe lateralele capului, aspectul lor fiind catifelat.
Coloritul depinde de varsta, putandu-se distinge 3 modele de desen: Pestii tinerii au o culoare neagra-albastruie pana la maro inchis, cu dungi transversale albe pana la roscat. Dungile sunt neregulate, destul de subtiri, cuprinzand intre ele pete cu contur negru.
Pestii de varsta mijlocie sunt gri-galbui, modelul este neregulat, cu dungi negre pe tot corpul, iar pe opercule au o pata portocalie, una neagra la baza aripioarei abdominale si inca una neagra cu contur portocaliu-rosu spre coada.
Pestii maturii au un desen diferit de la individ la individ. Spatele este verde-oliv. Lateralele sunt bej pana la roscat-galbui cu irizatii albastre, modelul fiind format din dungi de un albastru-negru de diferite grosimi. Are mai multe siruri de solzi cu o pata de un rosu portocaliu, mai ales spre coada.
Nu va lacomiti si nu luati mai multi pesti decat puteti intretine – astronotusul este un peste care necesita volum mare de apa si se recomanda sa nu tinem un exemplar in mai putin de 150 – 200 litri apa – iar o pereche matura necesita acvariu de cel putin 300 de litri. Fiind un peste mare si care mananca mult, schimburile frecvente de apa trebuie sa fie ceva obisnuit in viata acvaristului, asa ca daca sunteti o fire comoda, lasati-va pagubas.
Temperatura apei din acvariu trebuie sa fie in jurul valorilor de 24 – 26 grade Celsius iar in perioada de reproducere putem urca pana pe la 27 – 28 de grade. Nu recomand tinerea in permanenta a pestilor la temperatura ridicata [ 28 grade ] deoarece acestia se obisnuiesc asa si, in cazul unor nevoi medicale, cresterea temperaturii nu mai are efectul scontat.
Odata cu cresterea temperaturii aveti grija ca pestii sa nu sufere de lipsa de aer, se stie ca apa, cu cat e mai calda, cu atat e mai saraca in oxigen. PH-ul trebuie tinut in limitele 6.5 – 7 grade, deci o apa usor acida.
Ramele de pamant reprezinta in opinia mea cel mai bun aliment pentru astronotus, usor de procurat, cu o excelenta valoare nutritiva, fara riscul transmiterii vreunei boli si usor de stocat.
Singura problema poate fi solul din care se recolteaza ramele, trebuie avut in vedere ca ramele au intestinul plin cu pamant, asa ca daca solul respectiv este bogat in substante chimice [ pesticide, ierbicide, ingrasaminte diverse ] atunci si rama in sine este un „depozit de chimicale”. De aceea recomand ca recoltarea ramelor sa fie facuta, pe cat posibil, din locuri cat mai putin susceptibile a fi tratate chimic.
Reproducere Peste Oscar
Deosebirea intre sexe este evidenta doar in perioada reproducerii si anume dupa papila genitala, care la pestele mascul este mai mica si ascutita, iar la femela este mai mare si are o forma de trunchi de con.
Perechile sunt dificil de obtinut, de aceea este bine sa crestem mai multi pui, intr-un acvariu mare, pui obtinuti din perechi diferite pentru a evita consangvinizarea. Cand ajung la maturitatea sexuala, pestii se constituie singuri in perechi. Odata perechea aleasa, vom indeparta celelalti pesti, lasand perechea singura in acvariu.
Daca totusi vrem sa-i asociem cu alti pesti in acelasi acvariu, se impaca bine cu Scalarii si cu Ciclasoma festivus. La depunere este agresiv cu femelele care nu vor sa depuna, dar odata depuse icrele, acestea sunt ingrijite cu atentie. Puii sunt destul de mari pentru a fi hraniti de la inceput cu naupli de Artemia salina sau daphnii marunte. Fiind un peste mare cu un metabolism ridicat, are nevoie de acvarii mari, cu o lungime de peste 1,5 m si de schimbari dese de apa.
In acvariu se vor pune plante mari cu radacini puternice, care vor fi plantate sau in ghivece sau daca le plantam in nisip, la radacina vom pune o gramajoara de pietre. La suprafata apei are nevoie de plante plutitoare ca Ceratopteris. Temperatura optima a apei din acvariu este de 22-25 grade C, iar la reproducere are nevoie de 28-29 grade C. Pentru putin timp rezista la o temperatura de 16 grade C. Este bine ca puii sa fie lasati in acelasi acvariu cu parintii, imediat dupa eclozare, pentru ca se pare ( exista relatari) ca puii se hranesc o perioada ca puii de discus, cu mucozitatile produse de epiderma parintilor.
Cheia succesului reproducerii pestilor „Oscar” o constituie obtinerea unei perechi compatibile, cat si asigurarea unui acvariu suficient de mare in care sa-si depuna icrele. Cel mai simplu procedeu pentru obtinerea unei perechi este procurarea a 6-8 pesti tineri si cresterea pana ajung la maturitatea sexuala. Cand incep imperecherea, se alege perechea preferata, restul pestilor indepartandu-i din acvariu. Desi, in general, accepta orice femela, sunt cazuri in care masculul refuza femela dorita. Maturitatea sexuala o atinge la varsta de 12-18 luni, cand puietul trebuie alimentat foarte variat si in cantitati mari. Hrana principala o constituie pestii vi.
Inainte de depunere, perechea de pesti practica un ritual tipic acestei specii ca: prinderea de gura, lovituri cu coada, urmarirea si retragerea, lovituri cu botul etc. Totusi depunerea icrelor in acvariu poate avea loc si fara acest ritual. Si durata ritualului de imperechere poate varia foarte mult, de la un foarte scurt timp pana la durata unei zile intregi. Intre aceste perioade active, se observa ca pestii curata o anumita zona din acvari, aleasa special pentru depunerea icrelor.
Ambii pesti lucreaza la indepartarea materialelor care-i incomodeaza: astfel va fi mutat pietrisul, pietre mai mari, crengi. Icrele vor fi depuse pe fundul acvariului sau pe o piatra plata (tigla). Cand am terminat de curatat locul, pestele femela incepe depunerea icrelor in siruri paralele, dar privita de sus, depunerea are o forma circulara. De regula icrele nu se ating unele de altele.
Femela depune un numar de icre, se da la o parte facand loc masculului sa le fecundeze. Cand toate icrele au fost depuse, perechea de pesti incepe sa le ingrijeasca prin ventilarea cu aripioarele, ferindu-le si de depunerile de sedimente. Icrele sunt luate un gura, cu aceasta ocazie icrele nefecundate fiind indepartate. La temperatura a apei din acvariu de 28-29 grade C, icrele eclozeaza in 36-48 ore.
Embronii pestilor adera pe locul in care au eclozat, avand aspectul unei aglomerari pe care tremura. Timp de inca 4 zile, pana se resoarbe sacul vitelin, puii stau pe loc. Dupa acest timp puii incep sa inoate liber in acvariu si trebuie sa-i hranim cu nauplii de Artemia salina in cantitati suficiente.
Se sugereaza si o alta metoda: daca icrele au fost depuse pe o roca ce poate fi scoasa din acvariu, aceasta va fi mutata untr-un acvariu pregatit anterior, cu apa din bazinul in care a avut loc depunerea si mai ales la aceeasi temperatura. Acest lucru este bine sa-l facem deoarece unii pesti care au ingrijit cu devotament cateva serii de pui, dintr-un motiv sau altul mananca icrele si chiar puii. Bazinul pregatit va avea o capaitate de 20-40 l, inaltimea coloanei de apa nu va depasi 15 cm.
Piatra sau placa pe care au depus se va dispune sub un anumit unghi fata de fundul acvariului, aerisita cu o piatra de la un vibrator. Bulele vor fi foarte fine si in nici un caz nu vor veni in contact cu icrele pestilor. In apa se adauga cateva picaturi de tripaflavina sau tetraciclina pentru prevenirea sau intarzierea cresterii bacteriilor.
Daca pestii au depus pe fundul acvariului, sau intr-un alt loc care nu poate fi miscat atunci se scoate perechea de pesti si se muta in alt acvariu. Unii autori recomanda acopererirea locului depunerii icrelor de catre pesti cu un ghiveci, asezat cu gura mai in jos pe ponta. Pe fundul ghiveciului s-a mai dat o gaura cu un diametru mai mare, in afara celei existente. In aceasta gaura suplimentara se va monta un filtru pe burete.
Ghiveciul mai are si avantajul ca protejeaza si icrele pestilor de lumina prea puternica. Dezavantajul metodei este ca icrele vor ecloza intr-un acvariu prea mare, desitatea naupilor de Artemia pe unitatea de volum va fi mica, de aici necesitatea unei mai mari cantitati de hrana, deci si schimbari mai dese de apa.
Dupa scoaterea perechii din acvariu, pestii vor deveni nervosi batandu-se unul cu celalalt, fiind necesara separarea lor o periodata de timp. Ca o alternativa la nauplii de Artemia salina se mai pot oferii puilor si viermi micro, sau se pot administra ambele tipuri de hrana.
De asemenea se mai poate folosi si hrana deshidratata sub forma de fulgi bine sfaramati, aceasta hrana avand si avantajul ca asigura pestilor o nutritie completa din punct de vedere al substantelor nutritive si al vitaminelor. La sfarsitul primelor 3 luni de viata puii trebuie sa aiba circa 4-5 cm.
Ca numar de icre, perechile de pesti tinere pot depune circa 300 bucati, cele mature ajungand sa depuna cateva mii de icre. Se poate intampla ca perechile tinere, la primele depuneri sa dea un numar mare de icre nefecundate sau pui neviabili, dar acest lucru se remediaza odata cu inaintarea in varsta a pestilor.
In mediul natural sunt considerati pradatori, nici o prada nu scapa de ochii lor vigilenti si iesiti in afara. Se spune ca sunt pesti foarte inteligenti.
