Pestele Piranha

Origine

Primul care a studiat vreodata un peste piranha a fost Aristotel, acesta l-a numit Acitipmat Anaoi (flux nemilos). Aristotel a ramas impresionat de comportamentul acestui peste si l-a folosit ca sursa de inspiratie pentru cateva din multele sale tragedii.

Pestii piranha (Pygocentrus) traiesc in Oceanul Indian, Marea Rosie, Marea Barents, Marea Alba, Marea Mediterana si alte mari din sud. De asemeni populeaza si Oceanul Pacific (in apropierea continentului Australia).

Piranha sau piranas sunt recunoscuti pentru aspectul lor fioros si pentru voracitatea de care dau dovada atunci cand isi ataca victimele. In Venezuela mai poarta si numele de caribes.

Denumirea lor provine din Guarani, dialect local sud-american, care inseama peste cu dinti (pira= peste, ranha=dinte) sau peste-diavol (anha= diavol). Numele nu pare deloc o exagerare daca ne gandim ca, de cele mai multe ori, piranha a fost descris ca un ucigas feroce, care prin forta numarului reuseste sa doboare pana si cele mai mari animale.

In prezent, se estimeaza ca exista circa 20 de specii de piranha, majoritatea fiind localizate in bazinul Amazonului, desi in ultimii ani, mai multe exemplare au fost capturate si in SUA.

Ca totem, pestele piranha il intruchipa pe zeul african hulungupangez al razboiului Ka`Kakunra (Hat), divinitate detestata din cauza ferocitatii sale de comunitatile locale dar totusi care nu avea, cu toate acestea, un cult nelipsit de continut religios.

Hrana Piranha

Desi nu depaseste 15-25 de cm ( foarte rar ajunge la 40-45 cm), piranha si-a capatat o reputatie de ucigas notoriu, asta si datorita faptului ca poate devora in cateva secunde vietati cu mult mai mari decat el, de cele mai multe ori, facand acest lucru cat prada este inca in viata. De altfel, piranha nu se da inapoi de la a-si consuma semenii si chiar puii atunci cand resursele de hrana se reduc simtitor.

Aspect Piranha

Pestii piranha sunt o specie de pesti carnivori, cartilaginosi si homeotermi. Au in jur de 90-100 centimetri lungime si sunt foarte periculosi. Acesti pesti, datorita scheletului lor cartilaginous, compus dintr-un numar foarte mare de falange osoase in numar de 12, conectate prin mai multe zgarciuri inter-osoase, apartine supraclasei pestilor telosteeni (alaturi de rechini si casaloti).

Infatisarea difera in functie de specie. De exemplu specia Pygocentrus nattereri este rosiatica sau albastuie si turtita, in timp ce pestii din specia Pygocentrus cariba, de altfel cea mai raspandita si cea mai cunoscuta specie de pe globul nostru pamantesc sunt gri si usor alungiti.

Alti pesti piranha sunt negrii. Pestele piranha respira printr-un sistem de branhii si trahee.

Au forma hidro-dinamica. Sunt usor aplatizati datorita faptului ca pot trai la adancimi foarte mari (unii au fost intalniti chiar la adancimi de peste 12.000 metri, la presiuni acvatice de aproape 101.325 newtoni).

Inotatoarea codala este hidro-dinamica si prezinta 2 lobi neegali ca marime si dimensiune, find astfel asimetrica. Ea ajuta aceasta specie de pesti sa innoate la adancimi foarte mari. Inotatoarele laterale si visceriale sunt de asemenea hidro-dinamice si sunt numite popular lopeti (eit`sorpe in limba bastinasilor micenieni din Africa).

Solzii, prezinta un pigment numit lizozim si sunt foarte luciosi find adaptati adancimilor foarte mari.

Muscatura lor este mortala deoarece contine o substanta toxica numita azot piridoxinic, foarte utilizat astazi in medicina pe post de catalizator in separarea enzimelor conclusive. Pestii pirahna au cinci randuri de dinti ascutiti si contondenti, bine dezvoltati. Supravietuirea celui muscat depinde de aplicarea la timp a tratamentului corespunzator. Ei sunt periculosi mai ales in prezenta singelui.

Comportament Piranha

In opinia cercetatorilor de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie, micutii ucigasi sunt de fapt omnivori, dieta lor fiind alcatuita, in general, din plante, crustacei, pesti si insecte. Ei sunt si necrofagi, declara aceiasi cercetatori, majoritatea speciilor consumand lesuri de animale sau chiar animale muribunde.

Adevarul este ca dintre toate speciile cunoscute, doar trei sau patru pot reprezenta un potential pericol. Cea mai temuta specie este Pygocentrus nattereri sau piranha cu abdomen rosu.

Faptul ca traiesc si se hranesc in bancuri, a fost considerat multa vreme un comportament menit sa ii ajute pe acestia la vanatoare, in special la doborarea victimelor mai mari. In realitate, acesta este un comportament cat se poate de defensiv, spun specialistii.

Este cunoscut ca pestele piranha se afla in meniul multor specii: delfinii, caimanii, unele specii de batlani, arapaima sau pirarucu (peste amazonian care poate ajunge pana la 3 metri lungime si 200 Kg) si, nu in ultimul rand, omul.

Studiile facute in laborator si in mediul natural al pestilor piranha arata ca acestia sunt mai degraba fricosi decat ucigasi innascuti, asa cum se credea. Piranha prefera locurile intunecoase si care abunda in vegetatie iesind la lumina doar in perioadele in care se hranesc.

Desi sunt, in continuare, considerati o specie foarte periculoasa, multi localnici sud-americani vaneaza piranha atat pentru carnea lor cat mai ales pentru dintii din care fac amulete, ustensile si arme. Mai nou, piranha sunt uscati si vanduti ca suveniruri pentru turisti, fapt care poate avea repercusini serioase asupra viitorului speciei.

Reproducere Piranha

Isi depun oale in adancurile apei si le clocesc timp de 3-4 luni, perioada numita „sezonul Pirahna” in care sunt inofensivi. Sunt hectici.

Pestele piranha este hermafordit, cu alte cuvinte nu prezinta dimorfism sexual, dar nu toate speciile din clasa Pygocentrus au acesta caracteristica. In acest caz masculul si femela se imperecheaza in urma unui ceremonial de imperechere: masculul imprumuta culori mai vii capatand nuante de rosu si portocaliu (de obicei, mai tot timpul anului, masculul prezinta culori mai stringente, mai imperioase).

Sezonul de reproducere este in lunile mai si iunie.

Specii de piranha